Pun pariu ca 99,9% dintre fumatori au auzit la un moment dat replica asta, venind de la fratele scartar care-ti sustrage mereu tigarile pe furis si uita sa ti le dea inapoi, de la un coleg de liceu aflat aparent intr-o vesnica criza economica, de la sora mai mica, ce s-a apucat pe ascuns de fumat, de la vecinii din bloc, de la boschetarul de la coltul blocului, de la boschetarul din statia de metrou, de la boschetarul din gara...de la un coleg de lucru ingropat in datorii, de la tipu din bar ce si-a cheltuit toti banii pe bere la halba...chiar si de la prietenii tai buni ...etc.
In liceu, cand m-am apucat de fumat, faceam parte din categoria aia care nu da niciodata tigarile. Pe vremea aia erau pachete mici, la Kent, LM....eu fumam LM albastru, la 15.000 de lei. Din 30.000 cat imi dadea mama cam o data la 2-3 zile, de jumate mi luam tigari, un pachet trebuia sa-l tin cel putin 2 zile, si de restul imi luam "ore" la net cafe-ul de vis a vis de liceu. Prin 2002 o ora era 7.000 in cea mai mare dugheana posibila, unde mirosea vesnic a ciorapi murdari si tutun. Daca vroiam conditii mai bune (sala mai marte, un BEC si eventual scrumiera), trebuia sa merg 15 min pe jos, pana in centrul orasului unde ora devenea 10.000. Asta insemna cam...4-5 eugenii in plus. Era o singura sala de internet, scumpa, cu 12.000 lei ora. Da, frate, da acolo aveai si webcam si separator de lemn intre calculatoare. Dai un ban, da` stii ca face!
Revenind la subiect, prin clasa a 10-a am inceput sa fumez in mod oficial, adica impreuna cu ceilalti proaspat iesiti din dulap cu fumatul, in spatele scolii dupa colt. Noi eram un fel de "distrusi" ai claselor. Eram cei extremi, care n-aveau rusine si bun simt. Care-si ratau vietile, chiulind de la ore, sa traga un fum dupa gard, sau in veceurile liceului. Ma rog, pe mine macar nu m-au prins niciodata fumand in veceu. In timpul orelor de sport imi amintesc cum stateam pe scarile din spatele liceului ce dadeau direct in terenul de sport, imi scoteam cola la jumate si-mi aprindeam savuros un LM albastru, asa ca incununare a plictiselii din timpul celor 2 ore de fizica si una de religie. Dintr-o data aparea un fraier de la o clasa mai mare, un mascarici al grupului, si incerca sa faca pe simpaticul. De indata ce scotea un zambet de la noi, il si auzeai : "n-ai ba sa mi dai si mie o tigara pana maine? "...si uite asa iti scoteai pachetul si-i dadeai. Nu, eu nu, eu eram zgarcita. Nu dadeam decat celor care stiam ca mi le audc inapoi. De-asta n-am avut niciodata prea multi aclamatori in jurul meu. Nu eram de gasca.
Mai tarziu prin clasa a 11-a, se schimbasera deja lucrurile, cam jumate din colegele din liceu se apucasera de fumat, asta facand diferenta dintre distrusul clasei in clasa a 10-a care fumeaza "ilegal" si party animal-ul clasei a 11-a care are mereu pachetul de tigari in ghiozdan. It`s all about evolution. E adevarat ca marile prietenii se leaga la o tigara si la o ilegalitate. In cazul meu si al prietenelor din liceu, ilegalitatea era sa chiulim de la ora de franceza si sa dam o fuga la buna-mea, ce statea la 3 blocuri de liceu, sa mancam cartofi prajiti si sa iesim pe balcon sa ne aprindem o tigari dupa masa. Alea da momente. Imi amintesc cum dupa liceu ieseam in parculetul din centru, niste atarnache la o tigara si o seminta, povestind presupuse aventuri amoroase, priviri intrigante in timpul tezei sau atingeri intamplatoare pe sub banca in timp ce cotrobaiam in ghiozdane. Uite asa mi-am facut si un mini-grup ce prieteni. In cateva luni deja eram anturata si in grupul rockerilor de la statuie. Statuia fiind locul mostenit din generatie in generatie , unde se aduna rockerii si cei care isi accepta dorinta de depravare. Bine, depravare inseamna cel mult o bere cumparata din cheta a 30 de insi, si o tigara postita de 5 oameni. Pentru mine aia a fost perioada in care parintii aflasera ca fumam, si banii se rarisera, asa ca tigarile erau doar cele subtilizare seara din pachetele alor mei. La statuie, "ai batrani" nu aveau niciodata tigari. Sponsorii principali eram noi, noii-veniti, impresionabilii, care ne plateam ocazia de a invata sa fim cool pe langa ei, in tigari si doze de bere.
Shamanul grupului, o combinatie intre un tip chel, slab, de etnie, si un bosche care facea greva foamei de nevoie, insa doct si intelept in felului lui, foarte popular printre invatacei, era cel care beneficia mereu de tratament preferential la aparitia tigarilor. Nici nu era nevoie sa ceara tigara, lui i se ofereau mereu. Dar, din nou, nu si eu. Eu aram aia antipatica si zgacita.
Pe la finalul clasei a 12-a cand deja ma despartisem de rockerii de la statuie, si incepeam sa fiu pe cont propriu, aveam deja constant pachetul de tigari la mine. Doar urma sa dau bacu, si sa devin adult.. mama acceptase in sfarsit ca fumez, si satula sa se treazasca fara tigara la 7 dimineata la cafea, ajunsese sa mi lase bani de pachet, la 2 zile. Lux, renuntasem la LM albastru, si ma dadusem pe Marlboro Menthol. Viata era din ce in ce mai placuta. Eu si prietena mea, tot fumatoare si ea, ne intalneam pe seara, pe la ea si fumam jumate de pachet fiecare, povestind experiente si situatii. Foarte rar se intampla sa ramanem fara tigari timpul reununiunilor noastre zilnice. Si chiar daca se intampla, nu trebuia decat sa dam o fuga pana mai jos pe strada, la buticul non-stop ce dadea More la bucata. 1.000 bucata de More, Viceroy si 1.500 Kent, Marlboro, Camel...
Trecand si de bac, ajung la camin, la facultate in Timisoara. Acolo iar, nimeni nu avea tigari. Ma trezeam uneori "gata imprietenita" cu veterani ai caminului care ma prosteau sa le dau 1-2 tigari. Le dadeam doar pentru ca eram derutata si izolata...macar aveau bunul simt sa o fumeze cu mine la cafa, in timp ce povesteam.
Satula de camin dupa cateva luni, trec pe chirie full-time, si deja de acolo totul e istorie. Fumam Kent lung, un pachet si jumate pe zi. Din anul 2 de facultate, fiecare zi era o petrecere, ajunseseram sa avem vreo 30 de scrumiere imprastiate peste tot prin casa...La masa, pe balcon, vreo 3 pe langa paturi, 2 in baie, una langa cada alta langa veceu, altele pe hol, una langa aragaz....Casa era mereu plina, daca nu de punkeri, care traiesc efectiv pe tigarile altroa, atunci de rockeri caministi fara bani si ei. Colega mea de apartament, care-ti facea cheta ca nimeni alta, mereu imi facea morala ca nu dau tigari atunci cand imi cer unii sau altii. Oricum, eu singura la parinti, niciodata nu am simtit nevoia sa impart, cu atat mai mult ceva ce-mi place - tigari. Sacralitatea tigarilor pentru mine depasea nevoia de panine, mancare sau iubit.
De cam 2 ani jumate, de cand m-am mutat cu prietenul meu, care mi-a devenit sot ulterior, am mereu tigari la discretie. Cu tot cu criza, sau cu faptul ca nu mai fumam in casa, amandoi avem tigari sa ne ajunga, sa nu ramanem fara dimineata. Ei bine, pe palier cu mine sunt vreo 3 vecine care sunt abonate la tigarile noastre. Fie le palce maxim sa fumeze kent sau pall mall portocaliu, fie recurg la orice mijloc de socializare, inclusiv batutul la usi si cerutul de tigari. Prima oara era doar una, care-l trimitea pe fiu-su de 7-8 ani sa vina sa mi ceara o data la 2 luni. Apoi a inceput si vecina de langa. O fata de vreo 17 ani, prietena cu sora baiatului de 7-8 ani. Cred ca i-a spus ca noi avem tigari bune rau ce merita incercate. Totusi, de la o data la 2 luni, cererea a crescut; o data pe saptamana, una din ele vine sa mi ceara. In ultima luna, se pare ca a inceput si a 3-a vecina sa-mi apara la usa sa-mi ceara o "tigare". Nervii mei fiind deja intinsi de la celelalte 2 cucuvele care-mi bateau la usa una pe dimineata, alta pe seara. Retrurnarea lor? Nicidecum. Eu am tigari din moment ce le dau lor, asa ca n-am nevoie sa-mi le dea inapoi.
Asta ca sa nu mai incep discutia de locul meu de munca unde constant sunt 3-4 insi care nu au niciodata tigari. Numai eu le-am dat intr-un an de zile vreo 3 pachete pe care evident, nu le-am mai vazut inapoi.
Cred ca imi pierd din tenacitate in ultimul timp, incep sa dezvold o jena de refuz...o jena care ma costa aproximativ 20 lei noi pe luna.
Cu toate ca pot parea radicala, dar niciodata nu am putut sa inteleg cum poti sa fumezi 10 tipuri de tigari in acelasi timp, sa nu ai niciodata tigari la indemana atunci cand ai nevoie sa tragi un fum, toti fumatorii stiu la ce ma refer, sa fii la mila celor din jur. Chiar daca uneori se intampla sa n-ai tigari, sa le uiti acasa, sa le pierzi in taxi etc, nu e un fenomen frecvent, imprumuti si dai inapoi, nu e o moda, o "apucatura" de prost gust ce ne enerveaza pe noi, cei chiar muncim sa ne asiguram micile capricii nocive personale.
N-ai bani sa fumezi, ghinion. Lasa-te de fumat, amaratule care abia-ti permiti sa respiri. Nu fuma pe banii colegilor, vecinilor, prietenilor, pe alocatia copiilor, pe salariul nevestei sau pensia mamei tale. Si, da, chiar imi doresc, sper ca la un moment dat una dintre vecinele mele sa-mi citeasca blogul. Da, despre voi e vorba. Voi, lenesele carora va e greu sa va ridicati fundurile de la calculator/ telenovela sa cereti o tigara, asa ca va trimiteti copii, fratii mai mici sa cerseasca pentru voi. Voi, alea care nu pot suspina nici macar un "mersi de tigara ba" cand trec pe langa ele pe scara. SI da, voi alea care imi fumati tigarile si nu mi le aduceti niciodata inapoi. Sa va fie rusine.
