duminică, 13 iunie 2010
luni, 24 mai 2010
Cum ne gasim perechea?
Zilele astea, am petrecut mai mult timp discutand despre optimizarea unei relatii...despre gasirea unei persoane care sa ti indeplineasca maximul de asteptari si drept urmare sa aduca cu ea fericirea la care tu aspiri.
Totusi, analizand mai in profunzime, am realizat ca abordarea asta este una cel putin egoista, care anuleaza partial ceea ce persoana respectiva isi doreste pentru ea.
Pornim de la ideea ca binele este relativ. Eu, tu, vecinul de langa, colegul de la lucru...fiecare din noi avem o alta conceptie despre binele nostru individual, ce credem noi ca ne trebuie si ne prieste. In acelasi timp, fiecare din noi are o conceptie despre cum trebuie sa fie sau ce asteptari avem de la jumatatea noastra. Dar jumatatea noastra nu este si ea la randul ei , unul din noi, care are propria traiectorie in viata, propriile conceptii despre ce vrea sa fie?
Si atunci, de ce sa anulam o persoana, ca si pretendent la titlul de jumatate, doar pentru ca nu este deschisa sa devina ceea ce vrem noi sa avem langa noi pt tot restul vietii? Sau de ce sa o acceptam, ca urmare a unui schimb de compromisuri...eu devin ce vrei tu, tu devii ce vreau eu. Unde este individualitatea si unicitatea si mai ales...cum ramane cu te plac pentru ca...esti tu. Nu pentru ca esti tu asa cum vreau eu sa fii.
Imaginati-va un individ care doreste sa isi deschide o companie. El realizeaza ca are nevoie mai multi oameni. Stabileste functiile, fisele posturilor...si apoi trece la intervievari si cauta angajati. Dar nu ii cauta neconditionat si liber. Agnajatul in primul rand trebuie sa se potriveasca fisei postului. Nu angajeaza un oarecare om care este bun, grozav el separat ce vrea functia de la el. Il angajeaza pe acela care e dispus sa se plieze ei. Chiar daca nu este nici pe jumatatea acelui om care nu avea fisa postului in vedere.
Ok. Imaginati-va acum un investitor. Un om care nu stie ce cauta, insa cauta oameni in care sa investeasca. Oameni care sa i aduca profit. Investitorul nu cauta intr un loc anume, el tine ochii deschisi sa gaseasca oameni talentati, ambitiosi cu care sa faca o echipa buna, si sa aiba profit indiferent de domeniul ales. Acest investitor va gasi la un moment dat un om exceptional care il va fascina, si va crea un post special pentru el. Postul se va plia pe ce are omul respectiv de oferit, nu omul va incerca sa devina ceva ce nu este ca sa multumeasca un agajator.
La fel e si in relatii. De ce sa fim atat de egoisti sa ne lasam perechea sa urce in varful muntelui cu bagajul nostru in spate? Pentru ca asteptarile noastre de la un om sunt ale noastre, nu ale ei. De ce sa nu lasam in schimb omul de langa noi sa si aleaga singur mijloacele prin care sa ajunga acolo in varf, si de fapt, de ce sa nu lasam omul de langa noi, sa ajunga unde vrea...chiar daca nu in varf...? Asa cum si noi avem acelasi avantaj...sa fim liberi sa ne dezvoltam in ce directie ne place, prin mijloacele pe care le consideram utile...fara sa ne simtitm vinovati ca nu am respecatt o traiectorie pe care cel de langa a considerat o mai buna decat propria noastra traiectorie. Scopul este sa iubesti omul de langa tine, mai ales pentru ce este...pentru ca ceea ce poate el sa devina in timp este relativ...la fel cum este relativ daca dupa ce il vei fi transformat in ce ai vrut tu, sa il mai iubesti la fel ca atunci cand era salbatic si interesant. Iubirea este neconditionata, iar transformarea unui om in mai bine, nu se face in urma analizei tale personale in decursul unei nopti in care pui pe foaie ce nu e bine la partener. Transformarea in mai bine este o alegere pe care perechea de langa tine decide deliberat sa o faca, in parametri sai personali de timp si motivatie. Nu e ceva ce il inveti, ii impui sau il manipulezi sa faca.
Ca si idee de final...consider ca oamenii nu ar trebui sa se aleaga intamplator...nu ar trebui sa se aleaga in baza exemplului ca ...peste zece ani ...studentul de la drept va fi avocat stralucit...in zece ani studentul la drept...poate fi somer, poate fi in alta tara, poate fi poet, sau poate fi mort. Cand cunosti un om care iti place ...important e sa ti placa asa cum e acum, in formula in care e acum, sa te fascineze si sa te inspire. Maine nu se stie cum va fi sau daca veti mai fi impreuna.
Totusi, analizand mai in profunzime, am realizat ca abordarea asta este una cel putin egoista, care anuleaza partial ceea ce persoana respectiva isi doreste pentru ea.
Pornim de la ideea ca binele este relativ. Eu, tu, vecinul de langa, colegul de la lucru...fiecare din noi avem o alta conceptie despre binele nostru individual, ce credem noi ca ne trebuie si ne prieste. In acelasi timp, fiecare din noi are o conceptie despre cum trebuie sa fie sau ce asteptari avem de la jumatatea noastra. Dar jumatatea noastra nu este si ea la randul ei , unul din noi, care are propria traiectorie in viata, propriile conceptii despre ce vrea sa fie?
Si atunci, de ce sa anulam o persoana, ca si pretendent la titlul de jumatate, doar pentru ca nu este deschisa sa devina ceea ce vrem noi sa avem langa noi pt tot restul vietii? Sau de ce sa o acceptam, ca urmare a unui schimb de compromisuri...eu devin ce vrei tu, tu devii ce vreau eu. Unde este individualitatea si unicitatea si mai ales...cum ramane cu te plac pentru ca...esti tu. Nu pentru ca esti tu asa cum vreau eu sa fii.
Imaginati-va un individ care doreste sa isi deschide o companie. El realizeaza ca are nevoie mai multi oameni. Stabileste functiile, fisele posturilor...si apoi trece la intervievari si cauta angajati. Dar nu ii cauta neconditionat si liber. Agnajatul in primul rand trebuie sa se potriveasca fisei postului. Nu angajeaza un oarecare om care este bun, grozav el separat ce vrea functia de la el. Il angajeaza pe acela care e dispus sa se plieze ei. Chiar daca nu este nici pe jumatatea acelui om care nu avea fisa postului in vedere.
Ok. Imaginati-va acum un investitor. Un om care nu stie ce cauta, insa cauta oameni in care sa investeasca. Oameni care sa i aduca profit. Investitorul nu cauta intr un loc anume, el tine ochii deschisi sa gaseasca oameni talentati, ambitiosi cu care sa faca o echipa buna, si sa aiba profit indiferent de domeniul ales. Acest investitor va gasi la un moment dat un om exceptional care il va fascina, si va crea un post special pentru el. Postul se va plia pe ce are omul respectiv de oferit, nu omul va incerca sa devina ceva ce nu este ca sa multumeasca un agajator.
La fel e si in relatii. De ce sa fim atat de egoisti sa ne lasam perechea sa urce in varful muntelui cu bagajul nostru in spate? Pentru ca asteptarile noastre de la un om sunt ale noastre, nu ale ei. De ce sa nu lasam in schimb omul de langa noi sa si aleaga singur mijloacele prin care sa ajunga acolo in varf, si de fapt, de ce sa nu lasam omul de langa noi, sa ajunga unde vrea...chiar daca nu in varf...? Asa cum si noi avem acelasi avantaj...sa fim liberi sa ne dezvoltam in ce directie ne place, prin mijloacele pe care le consideram utile...fara sa ne simtitm vinovati ca nu am respecatt o traiectorie pe care cel de langa a considerat o mai buna decat propria noastra traiectorie. Scopul este sa iubesti omul de langa tine, mai ales pentru ce este...pentru ca ceea ce poate el sa devina in timp este relativ...la fel cum este relativ daca dupa ce il vei fi transformat in ce ai vrut tu, sa il mai iubesti la fel ca atunci cand era salbatic si interesant. Iubirea este neconditionata, iar transformarea unui om in mai bine, nu se face in urma analizei tale personale in decursul unei nopti in care pui pe foaie ce nu e bine la partener. Transformarea in mai bine este o alegere pe care perechea de langa tine decide deliberat sa o faca, in parametri sai personali de timp si motivatie. Nu e ceva ce il inveti, ii impui sau il manipulezi sa faca.
Ca si idee de final...consider ca oamenii nu ar trebui sa se aleaga intamplator...nu ar trebui sa se aleaga in baza exemplului ca ...peste zece ani ...studentul de la drept va fi avocat stralucit...in zece ani studentul la drept...poate fi somer, poate fi in alta tara, poate fi poet, sau poate fi mort. Cand cunosti un om care iti place ...important e sa ti placa asa cum e acum, in formula in care e acum, sa te fascineze si sa te inspire. Maine nu se stie cum va fi sau daca veti mai fi impreuna.
sâmbătă, 8 mai 2010
Emilie Autumn - Marry Me
Am gasit asta pe un blog care gasise acelasi clip pe blogul Anei.
Daca tot mi a placut si mie vi l trimit si voua sa l urmariti cu placere. :)
vineri, 7 mai 2010
Distrugerea Miturilor I - Ce este barbatesc vs. ce e real?
1.Categoria aspect.
Mitul:
Stereotipul promovat de mass-media si de revistele gen Cosmopolitan infatiseaza un zeu inalt, simetric, dezvoltat pe deplin, vanos si masiv. Cu par perfect plasat in cateva randuri pe pectorali si un firicel subtire deasupra liniei slipului. Evident, parul de pe picioare doar face act de prezenta : este in cantitati mici, aproape invizibil. Iar de umflatura dincolo de slip nici nu mai are rost sa vorbesc.
Concluzie: Barbatul se impune a fi o constructie masiva, rigida, insa perfect conturata si lucrata, natural cosmetizat sa se plieze pe conceptia feminina de estetic.
Realitatea:
6 din 10 barbati au burta.
2 din 10 barbati sunt supraponderali.
Cel putin 3 barbati din cati imi apar zilnic in fata au probleme de pilozitate excesiva, masiva si total inestetica.
61% din barbati nici macar nu se se spala pe mani dupa ce au fost la toaleta.
34% nu se spala pe dinti si nu folosesc antiperspirant.
9 din 10 barbati nu fac antrenamente sportive pentru mentinere fizica. Singurul exercitiu este cel al degetelor pe mouse/tastatura/telecomanda/celular.
Din 20 barbati, doar 4 depasesc 1.80 m.
Din acei 4, doar 1 poate fi considerat atragator si armonios.
Majoritatea barbatilor au picioare strambe, prea subtiri, neproportionate cu restul corpului, cu glezna cat un butuc.
Din 30 de barbati, poate 6 au sansa sa aiba dotari peste 17cm. Iar din acei 6....poate 1 stie ce sa faca cu acei cm in plus.
Toti barbati au stat macar o data in viata, cel putin 4 zile in aceeasi pereche de boxeri.
Toti barbatii, chiar si cei cu acces la Pohotoshop, cand sunt singuri, se zgarma in nas, trag vanturi zgomotoase si se scarpina la accesorii. Nu neaparat in baie.
2. Categoria sarcini.
Mitul:
Barbatul anilor 2000, cu toate ca s-a emancipat odata cu femeia moderna si independenta, a pastrat in componenta cateva indatoriri traditionale: protector, stabil financiar, luptator, cuceritor al femeii, priceput in reparatiile casei.
Realitatea:
Cel putin 8 barbati din 10 au avut instinctul de a-si lovi partenera ( indiferent cine sau ce este ea - ei au ales- o in mod deliberat -) si 2 din acei 8 barbati isi lovesc activ si voit prietenele/sotiile. Sfat pentru domnii cu dare de mana - barbat care protejeaza nu se refera la cel care foloseste un prezervativ.
Primii care parasesc locurile de munca in caz de somaj ridicat la nivel national sunt barbatii. De ce? Pentru ca ei au fost prea lenesi sa invete sa-si asigure viitorul, si au fost nevoiti sa se angajeze in constructii/fast-food s.a. domenii fara calificare, unde se fac concedieri in masa. In 1 din 10 familii femeia munceste iar barbatul sta acasa...sau femeia detine cel putin un job.
Luptator...da. Este campion WoW, Quake, Scarface, Godfather si alte jocuri de baietei mai mari. Acest hobby le ocupa suficient timp pentru a fi eroii playstation-ului, dar ratatii vietii reale unde nu doar ca le e greu sa mearga sa ia paine, ci si sa-si caute un job.
Cuceritor al femeii. 82% din barbati au declarat ca ar fi perfect satisfacuti ca femeile sa faca primul pas atat in ceea ce priveste prima intalnire cat si demararea unui joc sexual, si stabilirea unui ritm in pat. Pica para malaiata, in gura lui Natafleata. Bravo mai baietilor. Si apoi va laudati ca ne-ati pus-o?!
Priceput la d-ale casei..irelevant sa mentionez ca abia 1 din 10 barbati stiu realmente cum se tine ciocanul corect in mana. Nu ciocanul ala, pe care il manevrati zilnic in pauza de seriale si jocuri pe PC.
3.Categoria insusiri de caracter.
Mitul:
De cate ori nu v-ati auzit insirand calitati la vesnica intrebare ..."-Cum vedeti barbatul ideal ?" "-Vreau sa fie....independent, curajos, mandru, aventuros, ambitios, logic, increzator in sine....puteeeernic!"
Asta este sablonul pe care societatea il indeasa pe gatul femeii vis-a-vis de perechea ei ideala.
Realitatea:
Ei bine, nu. Nu exista acel barbat. Realitatea e ca barbatii pleaca cel mai greu de acasa, fiindu-le foarte greu sa supravietuiasca fara femeia aceea buna la toate care sa-i ocroteasca in permanenta. Cei care pleaca, o fac fortati de imprejurari sau pentru ca s-au stabilit intr-o relatie cu o fata gospodina. Niciun barbat nu va alege sa locuiasca singur de buna voie, in contextul in care acasa la mama are mancare gatita si proaspata, haine gata curate si calcate, curatenie constanta, camera lui proprie unde sa trandaveasca fara ca o oarecare femeie sa-i ceara atentie, bani sau sex intr-una. Va face asta doar daca femeia respectiva pe langa cerinte ii ofera cele de mai sus.
Curajos. Foarte rar se gasesc situatii in drumul dintre casa-berarie-serviciu-berarie-casa care necesita o demonstratie interactiva de curaj. Singura circumstanta unde ei sunt cei mai viteji o constitue filmele cu Vin Diesel sau Bruce Willis unde ei evident, ar fi avut mult mai multa insipiratie pentru a depasi obstacolele din film. Cand nu-i razboiul tau, esti plin de curaj si adrenalina.
Mandru. O, da! Toti barbatii au mandria in sange. Evident, doar in ceea ce priveste etalarea ei :"Eu am dreptate, nu esti logica si coerenta in ce exprimi, argumentele tale sunt inutile, uita-te la tine ca esti isterica, te-ai gandit mult sa spui asta? etc" iar parerile lor sunt evident cele juste, corecte, perfect argumentate, rationale, dezinteresate si cel mai mult neconditionate. Situatia se schimba cand e vorba de punerea in practica a vorbelor. Acolo apar, dupa caz, circumstantele atenuante.
Aventuros? Schimba viteza canalelor la TV de nu-ti imaginezi. 6 din 10 barbati prefera sa stea la TV absenti sa se relaxeze in timpul liber. 76% din barbati se lauda ca le plac sporturile extreme. 42% din cei care se lauda, chiar practica un sport extrem. Intrebati ce-i impiedica sa-si traiasca aventura vietii lor, majoritatea va raspunde : N-am timp, N-am bani, Nu am cu cine.
Ambitios. Sunt cateva planuri ce starnesc ambitia barbatului. Competitie sportiva. Competitia vesnice cine-o-aduce-n-pat. Competitie de baut. Competitie de mancat. Competitie de egalare de scor la noul joc PC.
Logic. Ce face barbatul cand vrea sa dea sens (a se citi logica) vietii sale? Se insoara.
Increzator in sine. De cate ori nu ati citit in revistele pentru femei aberatii de genul "Barbatii vor sa fie flatati....","Gadila-i orgoliul si va fi al tau...", " Spune-i cat de bun este in pat..."...si n alte situatii in care noi trebuie sa le reamintim cat de grozavi sunt de parca ar suferi de ceva afectiune neuronala ce provoaca stergerea memoriei scurte. Pentru niste barbati asa de grozavi...aveti cam prea mare nevoie sa vi se reaminteasca asta periodic. Lucrurile evidente nu au nevoie sa fie subliniate, decat in cazul in care ele se afla la subsol, cu *, scris pentru purtatorii de ochelari cu litere cat un punct.
4.Categoria sexul slab mai puternic decat sexul tare.
Mitul:
Barbatul este cel cu forta fizica. Rezistenta la durere. Duritatea psihilogica de a trece peste obstacole.
Realitatea:
Sexul tare...nu reprezinta forta si capacitatea de a rezista la stress si efort fizic prelungit. Ci reprezinta efectiv ...sexul tare, ca urmare fizica a vizionarii unor forme rotunde neacoperite. In cazul in care...chiar devine tare.
Daca e sa vorbim de rezistenta fizica...barbatul are pragul maxim durerii de 8 ori mai scazul decat cel al femeii. Barbatii nu nasc. Barbatilor le dau lacrimile de durere cand ii ciupi sau cand le storci un cos.
Procentajul masculin in cazurile de suicid este mult mai mare decat cel al femeilor.
Barbatul este primul care plange dupa o femeie, cel care se imbata luni la rand si se blocheaza la femeia care a fost a lui dar pe care nu a reusit sa o pastreze. Femeia plange, se aranjeaza, agata un alt tip, face sex, e ca noua. Dar noi suntem sexul slab.
Concluzie
Barbatul este fragil, din punct de vedere psihologic. Este construit sa primeasca afectiune si grija constant, fiind in natura lui sa se perfectioneze numai dupa amprenta unei femei. Nu este in stare sa evolueze de unul singur, ci are nevoie de ghidare, de temperare a pornirilor de aroganta si imfatuare si de redirectionare a calitatilor in scopuri constructive, nu puerile. Barbatul foarte rar are simt estetic si atunci cand il are, este de fapt oglindirea bunului gust al femeii de langa el care il ingrijeste. El nu detine complexitatea psihologice pentru a avea vreun interes special pentru cum arata. Daca nu ar exista femei, nu ar exista decat un tricou si o pereche de blugi pt fiecare barbat. Cu atat mai mult sa se tunda, sau sa elimine restul de par pe care damele il considera inestetic. Barbatul cu adevarat capabil si realizat este in momentul in care a gasit acea femeie rabdatoare si toleranta care ii regleaza busola si il alimenteaza. Si atunci, de plictiseala si din prea multa recunostinta, el isi va cauta, probabil, o amanta.
Mitul:
Stereotipul promovat de mass-media si de revistele gen Cosmopolitan infatiseaza un zeu inalt, simetric, dezvoltat pe deplin, vanos si masiv. Cu par perfect plasat in cateva randuri pe pectorali si un firicel subtire deasupra liniei slipului. Evident, parul de pe picioare doar face act de prezenta : este in cantitati mici, aproape invizibil. Iar de umflatura dincolo de slip nici nu mai are rost sa vorbesc.
Concluzie: Barbatul se impune a fi o constructie masiva, rigida, insa perfect conturata si lucrata, natural cosmetizat sa se plieze pe conceptia feminina de estetic.
Realitatea:
6 din 10 barbati au burta.
2 din 10 barbati sunt supraponderali.
Cel putin 3 barbati din cati imi apar zilnic in fata au probleme de pilozitate excesiva, masiva si total inestetica.
61% din barbati nici macar nu se se spala pe mani dupa ce au fost la toaleta.
34% nu se spala pe dinti si nu folosesc antiperspirant.
9 din 10 barbati nu fac antrenamente sportive pentru mentinere fizica. Singurul exercitiu este cel al degetelor pe mouse/tastatura/telecomanda/celular.
Din 20 barbati, doar 4 depasesc 1.80 m.
Din acei 4, doar 1 poate fi considerat atragator si armonios.
Majoritatea barbatilor au picioare strambe, prea subtiri, neproportionate cu restul corpului, cu glezna cat un butuc.
Din 30 de barbati, poate 6 au sansa sa aiba dotari peste 17cm. Iar din acei 6....poate 1 stie ce sa faca cu acei cm in plus.
Toti barbati au stat macar o data in viata, cel putin 4 zile in aceeasi pereche de boxeri.
Toti barbatii, chiar si cei cu acces la Pohotoshop, cand sunt singuri, se zgarma in nas, trag vanturi zgomotoase si se scarpina la accesorii. Nu neaparat in baie.
2. Categoria sarcini.
Mitul:
Barbatul anilor 2000, cu toate ca s-a emancipat odata cu femeia moderna si independenta, a pastrat in componenta cateva indatoriri traditionale: protector, stabil financiar, luptator, cuceritor al femeii, priceput in reparatiile casei.
Realitatea:
Cel putin 8 barbati din 10 au avut instinctul de a-si lovi partenera ( indiferent cine sau ce este ea - ei au ales- o in mod deliberat -) si 2 din acei 8 barbati isi lovesc activ si voit prietenele/sotiile. Sfat pentru domnii cu dare de mana - barbat care protejeaza nu se refera la cel care foloseste un prezervativ.
Primii care parasesc locurile de munca in caz de somaj ridicat la nivel national sunt barbatii. De ce? Pentru ca ei au fost prea lenesi sa invete sa-si asigure viitorul, si au fost nevoiti sa se angajeze in constructii/fast-food s.a. domenii fara calificare, unde se fac concedieri in masa. In 1 din 10 familii femeia munceste iar barbatul sta acasa...sau femeia detine cel putin un job.
Luptator...da. Este campion WoW, Quake, Scarface, Godfather si alte jocuri de baietei mai mari. Acest hobby le ocupa suficient timp pentru a fi eroii playstation-ului, dar ratatii vietii reale unde nu doar ca le e greu sa mearga sa ia paine, ci si sa-si caute un job.
Cuceritor al femeii. 82% din barbati au declarat ca ar fi perfect satisfacuti ca femeile sa faca primul pas atat in ceea ce priveste prima intalnire cat si demararea unui joc sexual, si stabilirea unui ritm in pat. Pica para malaiata, in gura lui Natafleata. Bravo mai baietilor. Si apoi va laudati ca ne-ati pus-o?!
Priceput la d-ale casei..irelevant sa mentionez ca abia 1 din 10 barbati stiu realmente cum se tine ciocanul corect in mana. Nu ciocanul ala, pe care il manevrati zilnic in pauza de seriale si jocuri pe PC.
3.Categoria insusiri de caracter.
Mitul:
De cate ori nu v-ati auzit insirand calitati la vesnica intrebare ..."-Cum vedeti barbatul ideal ?" "-Vreau sa fie....independent, curajos, mandru, aventuros, ambitios, logic, increzator in sine....puteeeernic!"
Asta este sablonul pe care societatea il indeasa pe gatul femeii vis-a-vis de perechea ei ideala.
Realitatea:
Ei bine, nu. Nu exista acel barbat. Realitatea e ca barbatii pleaca cel mai greu de acasa, fiindu-le foarte greu sa supravietuiasca fara femeia aceea buna la toate care sa-i ocroteasca in permanenta. Cei care pleaca, o fac fortati de imprejurari sau pentru ca s-au stabilit intr-o relatie cu o fata gospodina. Niciun barbat nu va alege sa locuiasca singur de buna voie, in contextul in care acasa la mama are mancare gatita si proaspata, haine gata curate si calcate, curatenie constanta, camera lui proprie unde sa trandaveasca fara ca o oarecare femeie sa-i ceara atentie, bani sau sex intr-una. Va face asta doar daca femeia respectiva pe langa cerinte ii ofera cele de mai sus.
Curajos. Foarte rar se gasesc situatii in drumul dintre casa-berarie-serviciu-berarie-casa care necesita o demonstratie interactiva de curaj. Singura circumstanta unde ei sunt cei mai viteji o constitue filmele cu Vin Diesel sau Bruce Willis unde ei evident, ar fi avut mult mai multa insipiratie pentru a depasi obstacolele din film. Cand nu-i razboiul tau, esti plin de curaj si adrenalina.
Mandru. O, da! Toti barbatii au mandria in sange. Evident, doar in ceea ce priveste etalarea ei :"Eu am dreptate, nu esti logica si coerenta in ce exprimi, argumentele tale sunt inutile, uita-te la tine ca esti isterica, te-ai gandit mult sa spui asta? etc" iar parerile lor sunt evident cele juste, corecte, perfect argumentate, rationale, dezinteresate si cel mai mult neconditionate. Situatia se schimba cand e vorba de punerea in practica a vorbelor. Acolo apar, dupa caz, circumstantele atenuante.
Aventuros? Schimba viteza canalelor la TV de nu-ti imaginezi. 6 din 10 barbati prefera sa stea la TV absenti sa se relaxeze in timpul liber. 76% din barbati se lauda ca le plac sporturile extreme. 42% din cei care se lauda, chiar practica un sport extrem. Intrebati ce-i impiedica sa-si traiasca aventura vietii lor, majoritatea va raspunde : N-am timp, N-am bani, Nu am cu cine.
Ambitios. Sunt cateva planuri ce starnesc ambitia barbatului. Competitie sportiva. Competitia vesnice cine-o-aduce-n-pat. Competitie de baut. Competitie de mancat. Competitie de egalare de scor la noul joc PC.
Logic. Ce face barbatul cand vrea sa dea sens (a se citi logica) vietii sale? Se insoara.
Increzator in sine. De cate ori nu ati citit in revistele pentru femei aberatii de genul "Barbatii vor sa fie flatati....","Gadila-i orgoliul si va fi al tau...", " Spune-i cat de bun este in pat..."...si n alte situatii in care noi trebuie sa le reamintim cat de grozavi sunt de parca ar suferi de ceva afectiune neuronala ce provoaca stergerea memoriei scurte. Pentru niste barbati asa de grozavi...aveti cam prea mare nevoie sa vi se reaminteasca asta periodic. Lucrurile evidente nu au nevoie sa fie subliniate, decat in cazul in care ele se afla la subsol, cu *, scris pentru purtatorii de ochelari cu litere cat un punct.
4.Categoria sexul slab mai puternic decat sexul tare.
Mitul:
Barbatul este cel cu forta fizica. Rezistenta la durere. Duritatea psihilogica de a trece peste obstacole.
Realitatea:
Sexul tare...nu reprezinta forta si capacitatea de a rezista la stress si efort fizic prelungit. Ci reprezinta efectiv ...sexul tare, ca urmare fizica a vizionarii unor forme rotunde neacoperite. In cazul in care...chiar devine tare.
Daca e sa vorbim de rezistenta fizica...barbatul are pragul maxim durerii de 8 ori mai scazul decat cel al femeii. Barbatii nu nasc. Barbatilor le dau lacrimile de durere cand ii ciupi sau cand le storci un cos.
Procentajul masculin in cazurile de suicid este mult mai mare decat cel al femeilor.
Barbatul este primul care plange dupa o femeie, cel care se imbata luni la rand si se blocheaza la femeia care a fost a lui dar pe care nu a reusit sa o pastreze. Femeia plange, se aranjeaza, agata un alt tip, face sex, e ca noua. Dar noi suntem sexul slab.
Concluzie
Barbatul este fragil, din punct de vedere psihologic. Este construit sa primeasca afectiune si grija constant, fiind in natura lui sa se perfectioneze numai dupa amprenta unei femei. Nu este in stare sa evolueze de unul singur, ci are nevoie de ghidare, de temperare a pornirilor de aroganta si imfatuare si de redirectionare a calitatilor in scopuri constructive, nu puerile. Barbatul foarte rar are simt estetic si atunci cand il are, este de fapt oglindirea bunului gust al femeii de langa el care il ingrijeste. El nu detine complexitatea psihologice pentru a avea vreun interes special pentru cum arata. Daca nu ar exista femei, nu ar exista decat un tricou si o pereche de blugi pt fiecare barbat. Cu atat mai mult sa se tunda, sau sa elimine restul de par pe care damele il considera inestetic. Barbatul cu adevarat capabil si realizat este in momentul in care a gasit acea femeie rabdatoare si toleranta care ii regleaza busola si il alimenteaza. Si atunci, de plictiseala si din prea multa recunostinta, el isi va cauta, probabil, o amanta.
luni, 8 martie 2010
Fericirea de a fi victima...
Nu stiu daca sunt eu paranoica sau nu, dar romanul este cuprins de lamentare. Tot mai multi tineri, in loc sa se ocupe de ceva concret, sa faca un sport, sa citeasca o carte, sa iasa naiba la o bere...stau si se plang, isi consuma zi dupa zi fiind tristi, suparati dintr-un motiv sau altul, condamnand societatea, statul, parintii, iubitii, seful etc. Dar niciodata pe ei insisi. Toti sunt de vina. Ei sunt doar victime conjucturale ale unei divinitati apocaliptice. Daca nu exista un motiv concret pentru tristete, isi fabrica. Isi saboteaza viitorul, relatiile, mentalitatile in spiritul undei tragedii de-a-mpururi. Traiesc inecati in nefericire, intr-un etern "De ce eu?" considerandu-se niste pioni in furia sortii care le-a pus gand rau, sau a diverselor forte supranaturale prin farmece, respectiv blesteme. Aceste persoane sunt dependente de compasiunea celor din jur, de consolare, compatimire si nu in ultimul rand atentie si salvare din neputinta existentei lor.
In momentul in care nu mai au ce respira in jurul lor, intoxica aerul celorlalti fortandu-i sa se complaca in aceeasi stare bolnavicioasa de apatie si dezolare...un cerc vicios de nesimtire, lamentare si victimizare.
In vietile lor marunte trebuie sa existe mai multi asa-zisi balauri, oameni perfect normali care isi traiesc viata dupa cu totul alte principii in afara de tragedie. Daca nu e seful prea sever, plin de fumuri si mereu cu ceva personal contra persoanei sale, atunci este partenerul de viata ale carui gesturi vor fi disecate prin prisma propriei nevoi de a invinovati pe cineva...poate sa fie vorba si de prieteni, care mereu ii aduc afronturi nemeritate, sau societatea care nu-l ajuta sa -si gaseasca de lucru. Mereu sunt toti ceilalti de vina. Hobby-ul lor este victimizarea!
Acest om, ii voi zice Confuto, este cel care te tine ore in sir la telefon, sau in dezbateri interminabile vis-a-vis de problemele sale, obligandu-te sa te transformi in salvatorul lui, cersindu-ti sfat peste sfat insa neaplicandu-le niciodata. Daca ar face-o nu ar mai avea motiv de depresie si atunci nu ar mai fi in centrul atentiei.
Confuto este persoana care iti strica cheful de viata, simpla sa prezenta fiind prilej de indispozitie, ii plictiseste pe toti de la masa cu nemultumirile sale, acuzatii absurde si bolnavicioase.
Confuto este intr-o continua suferinta din cauza unei iubiri, 2, 3...fiecare iubire fiind esuata, distrugatoare-de-viata si frangatoare-de-inima.
Confuto niciodata nu te va asculta cand tu vei avea un of, problemele tale vor fi mereu neglijabile, fara sens, rezolvabile, si cu mare abilitate va ghida discutia spre adevarata situatie importanta, a sa.
Confuto are cel putin 3 tentative de suicid pe care tine sa le expuna, ca pe un trofeu. Ele reprezinta incununarea sa ca cel mai nefericit om din lume.
Nimeni nu il intelege pe Confuto. Oricat ai incerca sa ii explici, sa il ajuti, vei auzi in premanenta "Nu, tu nu intelegi cu adevarat...Nu, nu e asa...Tu nu stii prin ce am trecut!". Si mereu bolovanul de pe soba va sta sa cada!
Sub acea prezenta catatonica si marunta, se ascunde un tiran, care iti va anihila orice incercare de a te simti bine, te va distruge psihic transpunandu-te intr-o valtoare de emotii si stari confuze, intr-o poveste mereu fatalista si nociva.
Din punctul meu de vedere acesti oameni sunt degeaba. Niste ratati care nu au stapanire pe gandurile si corpurile lor, niste rasfatati ordinari care stau si pisa ochii la cel mai mic obstacol si arata cu degetul spre ceilalti fara sa se gandeasca macar o clipa ca nu s-au straduit destul sa sara mai sus ca sa il depaseasca.
Exista cazuri de copii orfani, care au ajuns oameni mari, sunt oamneni ale caror membre au fost amputate si au reinvatat la 40 de ani sa traiasca si fara, sunt oameni bolnavi cronic, oameni care nu au ce manca, oameni ale caror familii sunt ucise zilnic. Ei nu se aseaza in fund, plangand, si asteapta sa moara, ci invata sa traiasca si sa lupte pentru fiecare secunda.
Fraierii astia care fac veacul prin baruri si atarna la o bere plangandu-si sufletul pentru orice cos care le apare pe fund, trebuie biciuiti, azvarliti intr-o celula si bagati in armata! Sa invete ce inseamna sa suferi si sa nu ai nimic.
Daca intamplatori citesti si te revolti din acest motiv, ca te-ai regasit, nici nu incerca sa acuzi ca sunt o nenorocita ca nu te inteleg, ca tu esti de fapt vai-steaua ta si ca duci o viata mizerabila. Ei, si? Esti cumva singurul care are greutati? Nu ne vezi pe toti pe strada plangand si suferind, nemaifiind in stare sa muncim si sa avem grija de familiile noastre si de prieteni. Noi nu ne luam liber de la lucru din 4 in 4 zile pe motiv ca avem dureri menstruale grave sau ca ne-a crescut un testicol in calcai din senin.
Du-te naiba si munceste, distreaza-te si plateste pe cineva cu care sa faci sex. Daca si atunci o sa te plangi, inseamna ca traiesti degeaba asta pentru ca atunci cand intri in camera ofilesti si plantele in jurul tau. Simti nevoia sa te sinucizi cand citesti aceste randuri?! Mai citeste articolul o data daca nu esti sigur. Ma bucur ca ti-am dat o mana de ajutor.
In momentul in care nu mai au ce respira in jurul lor, intoxica aerul celorlalti fortandu-i sa se complaca in aceeasi stare bolnavicioasa de apatie si dezolare...un cerc vicios de nesimtire, lamentare si victimizare.
In vietile lor marunte trebuie sa existe mai multi asa-zisi balauri, oameni perfect normali care isi traiesc viata dupa cu totul alte principii in afara de tragedie. Daca nu e seful prea sever, plin de fumuri si mereu cu ceva personal contra persoanei sale, atunci este partenerul de viata ale carui gesturi vor fi disecate prin prisma propriei nevoi de a invinovati pe cineva...poate sa fie vorba si de prieteni, care mereu ii aduc afronturi nemeritate, sau societatea care nu-l ajuta sa -si gaseasca de lucru. Mereu sunt toti ceilalti de vina. Hobby-ul lor este victimizarea!
Acest om, ii voi zice Confuto, este cel care te tine ore in sir la telefon, sau in dezbateri interminabile vis-a-vis de problemele sale, obligandu-te sa te transformi in salvatorul lui, cersindu-ti sfat peste sfat insa neaplicandu-le niciodata. Daca ar face-o nu ar mai avea motiv de depresie si atunci nu ar mai fi in centrul atentiei.
Confuto este persoana care iti strica cheful de viata, simpla sa prezenta fiind prilej de indispozitie, ii plictiseste pe toti de la masa cu nemultumirile sale, acuzatii absurde si bolnavicioase.
Confuto este intr-o continua suferinta din cauza unei iubiri, 2, 3...fiecare iubire fiind esuata, distrugatoare-de-viata si frangatoare-de-inima.
Confuto niciodata nu te va asculta cand tu vei avea un of, problemele tale vor fi mereu neglijabile, fara sens, rezolvabile, si cu mare abilitate va ghida discutia spre adevarata situatie importanta, a sa.
Confuto are cel putin 3 tentative de suicid pe care tine sa le expuna, ca pe un trofeu. Ele reprezinta incununarea sa ca cel mai nefericit om din lume.
Nimeni nu il intelege pe Confuto. Oricat ai incerca sa ii explici, sa il ajuti, vei auzi in premanenta "Nu, tu nu intelegi cu adevarat...Nu, nu e asa...Tu nu stii prin ce am trecut!". Si mereu bolovanul de pe soba va sta sa cada!
Sub acea prezenta catatonica si marunta, se ascunde un tiran, care iti va anihila orice incercare de a te simti bine, te va distruge psihic transpunandu-te intr-o valtoare de emotii si stari confuze, intr-o poveste mereu fatalista si nociva.
Din punctul meu de vedere acesti oameni sunt degeaba. Niste ratati care nu au stapanire pe gandurile si corpurile lor, niste rasfatati ordinari care stau si pisa ochii la cel mai mic obstacol si arata cu degetul spre ceilalti fara sa se gandeasca macar o clipa ca nu s-au straduit destul sa sara mai sus ca sa il depaseasca.
Exista cazuri de copii orfani, care au ajuns oameni mari, sunt oamneni ale caror membre au fost amputate si au reinvatat la 40 de ani sa traiasca si fara, sunt oameni bolnavi cronic, oameni care nu au ce manca, oameni ale caror familii sunt ucise zilnic. Ei nu se aseaza in fund, plangand, si asteapta sa moara, ci invata sa traiasca si sa lupte pentru fiecare secunda.
Fraierii astia care fac veacul prin baruri si atarna la o bere plangandu-si sufletul pentru orice cos care le apare pe fund, trebuie biciuiti, azvarliti intr-o celula si bagati in armata! Sa invete ce inseamna sa suferi si sa nu ai nimic.
Daca intamplatori citesti si te revolti din acest motiv, ca te-ai regasit, nici nu incerca sa acuzi ca sunt o nenorocita ca nu te inteleg, ca tu esti de fapt vai-steaua ta si ca duci o viata mizerabila. Ei, si? Esti cumva singurul care are greutati? Nu ne vezi pe toti pe strada plangand si suferind, nemaifiind in stare sa muncim si sa avem grija de familiile noastre si de prieteni. Noi nu ne luam liber de la lucru din 4 in 4 zile pe motiv ca avem dureri menstruale grave sau ca ne-a crescut un testicol in calcai din senin.
Du-te naiba si munceste, distreaza-te si plateste pe cineva cu care sa faci sex. Daca si atunci o sa te plangi, inseamna ca traiesti degeaba asta pentru ca atunci cand intri in camera ofilesti si plantele in jurul tau. Simti nevoia sa te sinucizi cand citesti aceste randuri?! Mai citeste articolul o data daca nu esti sigur. Ma bucur ca ti-am dat o mana de ajutor.
duminică, 7 martie 2010
As vrea sa fiu un tren...
Langa blocul meu este cale ferata...zilnic trec cate 5-6 trenuri, la aceeasi ora fiecare...Nelipsita semnalizare luminoasa...nelipsitul zgomot de superficialitate si graba...si praful ce ramane in urma, impreuna ca dorinta mea de a ma afla in el.
As vrea uneori sa fiu acel tren...care merge incontinuu, avand alte si alte destinatii...mereu alti calatori, fiecare cu o poveste, cu un secret, sperante, visuri...Trenul nu are emotii. El se deplaseaza pe ruta lui, fara abateri, nu plange, nu sufera si nu ii e dor.. Nu simte durere sau frig, nu are nevoie de oameni...doar de o destinatie. Trenul nu se imprieteneste cu alte trenuri pe care le intampina in drumul sau, nu le simte lipsa si nu se defineste ca o parte a vreunui alt tren.
Eu vrea sa fiu tren, sa pot sa vad, nu sa simt, sa pot sa alerg grabita spre un punct doar ca sa o pot lua apoi de la capat, fara sa ma simt vinovata de repeziciunea cu care consum locuri, oameni, povesti si ganduri. Sa nu tin cont de distanta ci sa savurez lacom acele destinatii inepuizabile. Acel tren este fericit. El isi realizeaza scopurile. Nu se lasa distras de diverse marcaje sau reclame stralucitoare, ci trece absent, pierzandu-se in orizont.
In schimb garile...garile sunt statornice, emotionale si ocrotitoare. Ele asista zilnic la revederi...despartiri temporare, uneori definitive...plang impreuna cu acei calatori epuizati de lacrimi si mistuiti de dor. Garile asteapta in tacere sosirea fiecarui tren, il primesc cu bratele deschise, ii ofera bucuria unor trupuri calde si vii, companii efemere si stridente, doar pentru a asista inerte la plecarea lui spre alte destinatii, cu alte gari, alti calatori, alte povesti...Tot ele adapostesc oameni singuri, abandonati, oferindu-le consolarea unei banci reci, un loc sigur si izolat unde sa astepte acel tren al lor care ii va duce in directia sortita.
As vrea sa fiu tren, sa ma regasesc pe chipurile fiecarui pasager, sa simt mii de emotii, sa ascult mii de ganduri si sa traiesc acea nerabdare de la finalul calatoriei ca si cand ar fi a mea.
Totusi..nu sunt nici trenul aventuros...nici mica gara de provincie, singura printre oameni. Eu inca astept, rabdatoare, pe o banca rece, trenul ce ma va duce acasa.
As vrea uneori sa fiu acel tren...care merge incontinuu, avand alte si alte destinatii...mereu alti calatori, fiecare cu o poveste, cu un secret, sperante, visuri...Trenul nu are emotii. El se deplaseaza pe ruta lui, fara abateri, nu plange, nu sufera si nu ii e dor.. Nu simte durere sau frig, nu are nevoie de oameni...doar de o destinatie. Trenul nu se imprieteneste cu alte trenuri pe care le intampina in drumul sau, nu le simte lipsa si nu se defineste ca o parte a vreunui alt tren.
Eu vrea sa fiu tren, sa pot sa vad, nu sa simt, sa pot sa alerg grabita spre un punct doar ca sa o pot lua apoi de la capat, fara sa ma simt vinovata de repeziciunea cu care consum locuri, oameni, povesti si ganduri. Sa nu tin cont de distanta ci sa savurez lacom acele destinatii inepuizabile. Acel tren este fericit. El isi realizeaza scopurile. Nu se lasa distras de diverse marcaje sau reclame stralucitoare, ci trece absent, pierzandu-se in orizont.
In schimb garile...garile sunt statornice, emotionale si ocrotitoare. Ele asista zilnic la revederi...despartiri temporare, uneori definitive...plang impreuna cu acei calatori epuizati de lacrimi si mistuiti de dor. Garile asteapta in tacere sosirea fiecarui tren, il primesc cu bratele deschise, ii ofera bucuria unor trupuri calde si vii, companii efemere si stridente, doar pentru a asista inerte la plecarea lui spre alte destinatii, cu alte gari, alti calatori, alte povesti...Tot ele adapostesc oameni singuri, abandonati, oferindu-le consolarea unei banci reci, un loc sigur si izolat unde sa astepte acel tren al lor care ii va duce in directia sortita.
As vrea sa fiu tren, sa ma regasesc pe chipurile fiecarui pasager, sa simt mii de emotii, sa ascult mii de ganduri si sa traiesc acea nerabdare de la finalul calatoriei ca si cand ar fi a mea.
Totusi..nu sunt nici trenul aventuros...nici mica gara de provincie, singura printre oameni. Eu inca astept, rabdatoare, pe o banca rece, trenul ce ma va duce acasa.
miercuri, 3 martie 2010
10 motive pentru care e bine sa te speli
1. Oamenii din jur vor incepe sa vorbeasca din nou cu tine
2. O sa fie un mister ce ai mancat seara trecuta! In situatia asta, misterul e absolut necesar. Ne place.
3. Colegii tai de lucru nu vor mai da banii pe cadouri subtile cum ar fi sapun si antiperspirant. Poate anul asta vei primi si altceva.
4. Mama ta poate sa spere ca daca ai facut acest pas, poate o sa te si muti de acasa in curand.
5. Posibilitatea de a experimenta un veritabil blow-job.
6. Vei remarca faptul ca atunci cand iti freci mainile, nu se mai fac bilute de negreala.
7. Mainile tale vor mirosi mai bine si le vei putea utiliza decent.
8. Daca umblii descult prin casa si calci in apa, nu risti sa lasi amprenta colorata in negru peste tot pe unde mergi.
9. Hainele tale, chiar daca spalate, nu vor avea o constanta culoare gri-galbui.
10. Vom putea respira dupa ce ai trecut pe langa noi si ne-ai facut cu mana bucuros !
2. O sa fie un mister ce ai mancat seara trecuta! In situatia asta, misterul e absolut necesar. Ne place.
3. Colegii tai de lucru nu vor mai da banii pe cadouri subtile cum ar fi sapun si antiperspirant. Poate anul asta vei primi si altceva.
4. Mama ta poate sa spere ca daca ai facut acest pas, poate o sa te si muti de acasa in curand.
5. Posibilitatea de a experimenta un veritabil blow-job.
6. Vei remarca faptul ca atunci cand iti freci mainile, nu se mai fac bilute de negreala.
7. Mainile tale vor mirosi mai bine si le vei putea utiliza decent.
8. Daca umblii descult prin casa si calci in apa, nu risti sa lasi amprenta colorata in negru peste tot pe unde mergi.
9. Hainele tale, chiar daca spalate, nu vor avea o constanta culoare gri-galbui.
10. Vom putea respira dupa ce ai trecut pe langa noi si ne-ai facut cu mana bucuros !
Open-minded - expresia preferata a fetelor usoare
De ce toate fetele disperate sa si-o traga aspira la eticheta de tipa open-minded ? Sincer mie mi se pare o ofensa.
Hai sa ne intelegem inca de la inceput si sa aflam definitia.
Dexul spune ca :
varianta 1. open mind n (receptive attitude) minte deschisă s.f.
open minded deschis la minte loc.adj.
sau
varianta 2. adjective
1. persoana dispusa si dornica sa accepte pareri si idei noi. tolerant, receptiv
2.capacitatea de a nu fi ingust in gandire in expresie sau comportament. liberal, progresiv.
Buuuun. Si atunci de unde provine asocierea directa a acestei constructii ample cu ...aruncarea ca orbetele in patul oricui ?
In anii mei de burlacie, intalneam des aceasta tehnica masculina de a convinge o tipa sa se culce cu el. Iar anumite femei, care se simt respinse sau insuficient de atragatoare, isi asuma titulatura de open-minded, in traducere libera : disperata sa mi-o trag, dornica sa ma sui pe tine ... in sprijinul stiintei desigur, a unei filosofii ce se vrea hedonista, si pentru a-l convinge pe respectiv de vederile largi, prea largi ale pudorilor ei.
O persoana deschisa la minte este mult mai mult de o jucarie sexuala inraita. Este o persoana care are experienta de viata, care are viziune si intelegere nelimitata, o persoana care nu emite prejudecati si complexe din 2 in 2 fraze.O persoana open-minded cu siguranta nu inseama o persoana ieftina, cumparabila cu o sticla de cola si un compliment la o terasa de cartier, asta pentru ca are capacitatea sa vada dincolo de intentii. Nu trebuie sa fii open-minded ca sa faci sex. Nu trebuie sa te autoclasifici in mod eronat open-minded daca tot ce vrei e sa fii si tu bagata in seama de tipi. Si mai ales nu trebuie sa faci sex ca sa fi placuta de masculi incinsi, cu atat mai mult de aia care incearca sa te faca sa crezi ca esti open-minded cu un scop precis incins .
Nu-ti invidia prietenele care fac mai mult sex ca tine. Nu incerca sa le depasesti, doar ca sa fii privita ca pe o tipa open-minded (care si-o trage pe unde apuca). E ok sa faci sex, cand vrei cu cine vrei, DOAR daca vrei. DAR NU pentru laude, demontratii, aprecieri sau flatari ale ego-ului tau narcisist ce are nevoie de alimentare.
Aceasta insusire este un fel de sablon printre tineri. Este o datorie fata de grupul tau sa fii open-minded. Este sentinta suprema. Intr-o usoara ironie astea-s cateva cazuri" Aaa...cum, nu vrei sa vii fumezi iarba cu noi? ...Pfua, nu esti open-minded" . "Nu vii in bar cu noi sa bei cu noi pana te faci cimpoi? Esti incuiat" . "Nu faci sex oral ? Comunista dracului! Esti degeaba, o sa mi-o trag cu cealalta care e mai deschisa la minte! "
Sa abuzezi de tine in vederea unui presupus climax fizic, spiritual sau intelectual nu inseamna sa fii deschis la minte, ci mai degraba sa fii extrem de incuiat si indobitocit de cei din jur, in scopul sclaviei de dragul prieteniei. Crede-ma, schimba-ti prietenii, nu esti cul si nici opanmainded. Esti jenibil/-a, ba!
Sunt satula sa merg in baruri, unde vad fete frumoase, care ar putea fi destepte si respectabile intr-un alt context social, dar care se umilesc, isi vand principiile si sentimentele, isi sacrifica comportamentul, caracterul si reputatia pentru 10 minute de apreciere din partea unui ghertoi care nu vrea decat sa-si usureze viata cu cativa stropi. Se mint singure ca sunt frumoase si speciale, admirate si invidiate pentru largimea vederilor lor, doar pentru ca x a vrut si a reusit sa le-o puna. Ei bine nu sunteti speciale. Fraierul ala a batut la 20 de usi inainte sa le-o deschideti voi. Felicitari!
Pentru viitor, tu cea care esti revoltata ca ai citit ce am scris, respecta-te mai mult, acorda-ti libertatea sa nu faci sex sub presiune...posibil sa te paraseasca, dar macar te va respecta apoi. Si mai arunca un ochi in dex atunci cand te crezi intr-un mare fel unic si special, atribuindu-ti tot felul de calitati pompoase la auz. Poate nu o sa intelegi multe, dar macar o sa stii ce inseamna cuvantul ala ce il vrei doar pentru tine.
Hai sa ne intelegem inca de la inceput si sa aflam definitia.
Dexul spune ca :
varianta 1. open mind n (receptive attitude) minte deschisă s.f.
open minded deschis la minte loc.adj.
sau
varianta 2. adjective
1. persoana dispusa si dornica sa accepte pareri si idei noi. tolerant, receptiv
2.capacitatea de a nu fi ingust in gandire in expresie sau comportament. liberal, progresiv.
Buuuun. Si atunci de unde provine asocierea directa a acestei constructii ample cu ...aruncarea ca orbetele in patul oricui ?
In anii mei de burlacie, intalneam des aceasta tehnica masculina de a convinge o tipa sa se culce cu el. Iar anumite femei, care se simt respinse sau insuficient de atragatoare, isi asuma titulatura de open-minded, in traducere libera : disperata sa mi-o trag, dornica sa ma sui pe tine ... in sprijinul stiintei desigur, a unei filosofii ce se vrea hedonista, si pentru a-l convinge pe respectiv de vederile largi, prea largi ale pudorilor ei.
O persoana deschisa la minte este mult mai mult de o jucarie sexuala inraita. Este o persoana care are experienta de viata, care are viziune si intelegere nelimitata, o persoana care nu emite prejudecati si complexe din 2 in 2 fraze.O persoana open-minded cu siguranta nu inseama o persoana ieftina, cumparabila cu o sticla de cola si un compliment la o terasa de cartier, asta pentru ca are capacitatea sa vada dincolo de intentii. Nu trebuie sa fii open-minded ca sa faci sex. Nu trebuie sa te autoclasifici in mod eronat open-minded daca tot ce vrei e sa fii si tu bagata in seama de tipi. Si mai ales nu trebuie sa faci sex ca sa fi placuta de masculi incinsi, cu atat mai mult de aia care incearca sa te faca sa crezi ca esti open-minded cu un scop precis incins .
Nu-ti invidia prietenele care fac mai mult sex ca tine. Nu incerca sa le depasesti, doar ca sa fii privita ca pe o tipa open-minded (care si-o trage pe unde apuca). E ok sa faci sex, cand vrei cu cine vrei, DOAR daca vrei. DAR NU pentru laude, demontratii, aprecieri sau flatari ale ego-ului tau narcisist ce are nevoie de alimentare.
Aceasta insusire este un fel de sablon printre tineri. Este o datorie fata de grupul tau sa fii open-minded. Este sentinta suprema. Intr-o usoara ironie astea-s cateva cazuri" Aaa...cum, nu vrei sa vii fumezi iarba cu noi? ...Pfua, nu esti open-minded" . "Nu vii in bar cu noi sa bei cu noi pana te faci cimpoi? Esti incuiat" . "Nu faci sex oral ? Comunista dracului! Esti degeaba, o sa mi-o trag cu cealalta care e mai deschisa la minte! "
Sa abuzezi de tine in vederea unui presupus climax fizic, spiritual sau intelectual nu inseamna sa fii deschis la minte, ci mai degraba sa fii extrem de incuiat si indobitocit de cei din jur, in scopul sclaviei de dragul prieteniei. Crede-ma, schimba-ti prietenii, nu esti cul si nici opanmainded. Esti jenibil/-a, ba!
Sunt satula sa merg in baruri, unde vad fete frumoase, care ar putea fi destepte si respectabile intr-un alt context social, dar care se umilesc, isi vand principiile si sentimentele, isi sacrifica comportamentul, caracterul si reputatia pentru 10 minute de apreciere din partea unui ghertoi care nu vrea decat sa-si usureze viata cu cativa stropi. Se mint singure ca sunt frumoase si speciale, admirate si invidiate pentru largimea vederilor lor, doar pentru ca x a vrut si a reusit sa le-o puna. Ei bine nu sunteti speciale. Fraierul ala a batut la 20 de usi inainte sa le-o deschideti voi. Felicitari!
Pentru viitor, tu cea care esti revoltata ca ai citit ce am scris, respecta-te mai mult, acorda-ti libertatea sa nu faci sex sub presiune...posibil sa te paraseasca, dar macar te va respecta apoi. Si mai arunca un ochi in dex atunci cand te crezi intr-un mare fel unic si special, atribuindu-ti tot felul de calitati pompoase la auz. Poate nu o sa intelegi multe, dar macar o sa stii ce inseamna cuvantul ala ce il vrei doar pentru tine.
marți, 2 martie 2010
Noul model de barbat fatal
Serile trecute am fost la o bere. Ies intr-un bar cu specific rock-party, singurul mai rasarit din Timisoara, impreuna cu cativa prieteni apropiati.
Ne asezam la o masa, luam o bere, spunem o gluma, facem un misto...cand deodata apare EL...El fiind Adonis, printul fermecat, zeul femeilor, acest reprezentant al rasei masculine care era extrem de popular, detinand 5-6 groupies, posesie personala si privata, toate tremurand la orice gest si cuvant rostit de buzele lui. Il sorbeau din priviri si se luptau pentru un loc langa el pe ringul de dans, unde prin miscari lascive sa-l atraga in capcanele lor.Domnul nostru...modest si retinut, nu acorda nici macar o ocheada nebunatica in directia muzelor care ii zambeau si ii sopteau povesti la ureche.
Soc. Da. Soc. Nu din cauza ca duduile alea gravitau toate in jurul axei strambe a printului nostru, ci din cazua printului insusi. Uitati de haine de rang inalt si decoratii sau alte accesorii care sa denote masculinitate, curaj etc.Tipul parea mai repede un biet fraierica ce statea toata ziua cu ochii pe cartoane, sau infipt intr-un joc cu pusoace, in timp ce mami ii facea painica cu unticel si gemisor de capsunele. Incepand cu tenesii EMO si blugii lalai cu vedere la bermudele cu martieni, si pana la efarfa boho - accesoriul obligatoriu al noii generatii de Rock Intelectual wannabe -, parul dezlanat, lasat sa atarne pe ochiane si nelipsitele geamuri dorky cu rame de 2 degete negre - un alt indiciu care face trimitere la evidentul IQ genial din dotare - .baiatul nostru parea mai repede un licean a carui mustacioara o smulgeai prin doua prizaturi de penseta. Nici inaltimea nu-l ajuta, mai mult de 1,65 nu scoteai nici prin talpile tenesilor EMO.
Surprinzator a fost faptul ca, intr-un gest de extravaganta, prinde melodia care-i da aripi sa zboare catre ringul de dans. Acolo printr-o miscare de flexiune a trunchiului si o extensie a bratelor, plici, plici, 3 fete deja erau fleasca langa el. Eterna miscare cocalareasca o abordeaza si noua generatie rock, fosta manelista, si anume datul din buci, cu clabuci. Tipul nostru le ignora pe frumoasele fete ce i dansau sub nas si aproape in poala, probabil pentru ca alegerea unei Ileana Cosanzeana cu care sa se uite la desene for ever and ever, nu era in topul lucrurilor de facut din agenda lui cu martieni. Acest Irinel Columbeanu al barurilor rock, un Harry Potter cu baghetica magica si pentagrama, un mic atarnache pe banii lui mami si tati plecati in Spania sa-i cumpere ficiorului PC ultimul tip, un mic martian in esenta cu palmele batatorite de atata munca pe cont propriu, se duce la bar sa-si comande o bere insa, fara niciun cuvant, o a 4-a tipa ii apare de nicaieri ii zambeste si ii soarbe o gura de bere.
Buimacita de lejeritatea lui, in continuare, il tintesc cu privirea cu aceeasi sete cu care urmaresc Colombo, si incerc sa aflu care a comis-o pana la urma. In cazul lui, pun pariu ca nu a fost majordomul.
Sta la masa ce sta, mai serveste si o a doua bere, neasteptat avand in vedere pachetelul ala mic in care o turna, si se duce la toaleta. Nu veceu, ci toaleta ... este un delicat. Iesind de acolo, apar 5-a si a 6-a dintre pretendentele sale.Cu o miscare naturala i se agata de gat si il pupa pe obraji, il alinta, il mangaie si il rasfata. El se topeste sub ochelarii aia mari si parul ala mare...si blugii aia mari, ma rog ati prins ideea, si zambeste misterios. Se eschiveaza si se intoarce la masa lui....doldora de femei frate.
Seara a continuat in acelasi ritm. La final, unul dintre amicii mei, care nu e tocmai de lasat, un barbat bine as putea spune, remarcase toata scena si-mi spune..."-Ba, asta micu` sade cu capu` in poala aleia frate, de parca asteapta sa-i pice o tzatza-n gura, si eu daca merg la una sa-i cumpar un suc, sunt numit obsedat! ". Da. Nu se mai fabrica barbati inteligenti, inalti, frumosi, responsabili, curajosi, protectori...etc. Noua generatie de fete incurajeaza iesirea din anonimat a barbatilor-baietei, mignoni si depresivi, timizi si alcoolici care abia isi pot lega sireturile in timp ce vizioneaza dexter`s lab. Pe vremea mea, ei erau un fel de virgin suicide al grupului, loser-ul care ti-era un tovaras bun, dar pe care niciodata nu-l priveai ca pe un barbat. Si pe buna dreptate. Vedeti, acum au devenit un trend, un fel de sex-simboluri al noului tipar de frumusete autohtona si incep sa faca legea prin baruri, inconjurati de femei frumoase. Treaba voastra, eu propun sa-i inchideti intr-o camera cu un tv cu toate posturile de animatie si aparat de chipsuri si sa aruncati cheia!
Ne asezam la o masa, luam o bere, spunem o gluma, facem un misto...cand deodata apare EL...El fiind Adonis, printul fermecat, zeul femeilor, acest reprezentant al rasei masculine care era extrem de popular, detinand 5-6 groupies, posesie personala si privata, toate tremurand la orice gest si cuvant rostit de buzele lui. Il sorbeau din priviri si se luptau pentru un loc langa el pe ringul de dans, unde prin miscari lascive sa-l atraga in capcanele lor.Domnul nostru...modest si retinut, nu acorda nici macar o ocheada nebunatica in directia muzelor care ii zambeau si ii sopteau povesti la ureche.
Soc. Da. Soc. Nu din cauza ca duduile alea gravitau toate in jurul axei strambe a printului nostru, ci din cazua printului insusi. Uitati de haine de rang inalt si decoratii sau alte accesorii care sa denote masculinitate, curaj etc.Tipul parea mai repede un biet fraierica ce statea toata ziua cu ochii pe cartoane, sau infipt intr-un joc cu pusoace, in timp ce mami ii facea painica cu unticel si gemisor de capsunele. Incepand cu tenesii EMO si blugii lalai cu vedere la bermudele cu martieni, si pana la efarfa boho - accesoriul obligatoriu al noii generatii de Rock Intelectual wannabe -, parul dezlanat, lasat sa atarne pe ochiane si nelipsitele geamuri dorky cu rame de 2 degete negre - un alt indiciu care face trimitere la evidentul IQ genial din dotare - .baiatul nostru parea mai repede un licean a carui mustacioara o smulgeai prin doua prizaturi de penseta. Nici inaltimea nu-l ajuta, mai mult de 1,65 nu scoteai nici prin talpile tenesilor EMO.
Surprinzator a fost faptul ca, intr-un gest de extravaganta, prinde melodia care-i da aripi sa zboare catre ringul de dans. Acolo printr-o miscare de flexiune a trunchiului si o extensie a bratelor, plici, plici, 3 fete deja erau fleasca langa el. Eterna miscare cocalareasca o abordeaza si noua generatie rock, fosta manelista, si anume datul din buci, cu clabuci. Tipul nostru le ignora pe frumoasele fete ce i dansau sub nas si aproape in poala, probabil pentru ca alegerea unei Ileana Cosanzeana cu care sa se uite la desene for ever and ever, nu era in topul lucrurilor de facut din agenda lui cu martieni. Acest Irinel Columbeanu al barurilor rock, un Harry Potter cu baghetica magica si pentagrama, un mic atarnache pe banii lui mami si tati plecati in Spania sa-i cumpere ficiorului PC ultimul tip, un mic martian in esenta cu palmele batatorite de atata munca pe cont propriu, se duce la bar sa-si comande o bere insa, fara niciun cuvant, o a 4-a tipa ii apare de nicaieri ii zambeste si ii soarbe o gura de bere.
Buimacita de lejeritatea lui, in continuare, il tintesc cu privirea cu aceeasi sete cu care urmaresc Colombo, si incerc sa aflu care a comis-o pana la urma. In cazul lui, pun pariu ca nu a fost majordomul.
Sta la masa ce sta, mai serveste si o a doua bere, neasteptat avand in vedere pachetelul ala mic in care o turna, si se duce la toaleta. Nu veceu, ci toaleta ... este un delicat. Iesind de acolo, apar 5-a si a 6-a dintre pretendentele sale.Cu o miscare naturala i se agata de gat si il pupa pe obraji, il alinta, il mangaie si il rasfata. El se topeste sub ochelarii aia mari si parul ala mare...si blugii aia mari, ma rog ati prins ideea, si zambeste misterios. Se eschiveaza si se intoarce la masa lui....doldora de femei frate.
Seara a continuat in acelasi ritm. La final, unul dintre amicii mei, care nu e tocmai de lasat, un barbat bine as putea spune, remarcase toata scena si-mi spune..."-Ba, asta micu` sade cu capu` in poala aleia frate, de parca asteapta sa-i pice o tzatza-n gura, si eu daca merg la una sa-i cumpar un suc, sunt numit obsedat! ". Da. Nu se mai fabrica barbati inteligenti, inalti, frumosi, responsabili, curajosi, protectori...etc. Noua generatie de fete incurajeaza iesirea din anonimat a barbatilor-baietei, mignoni si depresivi, timizi si alcoolici care abia isi pot lega sireturile in timp ce vizioneaza dexter`s lab. Pe vremea mea, ei erau un fel de virgin suicide al grupului, loser-ul care ti-era un tovaras bun, dar pe care niciodata nu-l priveai ca pe un barbat. Si pe buna dreptate. Vedeti, acum au devenit un trend, un fel de sex-simboluri al noului tipar de frumusete autohtona si incep sa faca legea prin baruri, inconjurati de femei frumoase. Treaba voastra, eu propun sa-i inchideti intr-o camera cu un tv cu toate posturile de animatie si aparat de chipsuri si sa aruncati cheia!
luni, 22 februarie 2010
Fumatul si fenomenul "da-mi, ba, si mie o tigara"
Pun pariu ca 99,9% dintre fumatori au auzit la un moment dat replica asta, venind de la fratele scartar care-ti sustrage mereu tigarile pe furis si uita sa ti le dea inapoi, de la un coleg de liceu aflat aparent intr-o vesnica criza economica, de la sora mai mica, ce s-a apucat pe ascuns de fumat, de la vecinii din bloc, de la boschetarul de la coltul blocului, de la boschetarul din statia de metrou, de la boschetarul din gara...de la un coleg de lucru ingropat in datorii, de la tipu din bar ce si-a cheltuit toti banii pe bere la halba...chiar si de la prietenii tai buni ...etc.
In liceu, cand m-am apucat de fumat, faceam parte din categoria aia care nu da niciodata tigarile. Pe vremea aia erau pachete mici, la Kent, LM....eu fumam LM albastru, la 15.000 de lei. Din 30.000 cat imi dadea mama cam o data la 2-3 zile, de jumate mi luam tigari, un pachet trebuia sa-l tin cel putin 2 zile, si de restul imi luam "ore" la net cafe-ul de vis a vis de liceu. Prin 2002 o ora era 7.000 in cea mai mare dugheana posibila, unde mirosea vesnic a ciorapi murdari si tutun. Daca vroiam conditii mai bune (sala mai marte, un BEC si eventual scrumiera), trebuia sa merg 15 min pe jos, pana in centrul orasului unde ora devenea 10.000. Asta insemna cam...4-5 eugenii in plus. Era o singura sala de internet, scumpa, cu 12.000 lei ora. Da, frate, da acolo aveai si webcam si separator de lemn intre calculatoare. Dai un ban, da` stii ca face!
Revenind la subiect, prin clasa a 10-a am inceput sa fumez in mod oficial, adica impreuna cu ceilalti proaspat iesiti din dulap cu fumatul, in spatele scolii dupa colt. Noi eram un fel de "distrusi" ai claselor. Eram cei extremi, care n-aveau rusine si bun simt. Care-si ratau vietile, chiulind de la ore, sa traga un fum dupa gard, sau in veceurile liceului. Ma rog, pe mine macar nu m-au prins niciodata fumand in veceu. In timpul orelor de sport imi amintesc cum stateam pe scarile din spatele liceului ce dadeau direct in terenul de sport, imi scoteam cola la jumate si-mi aprindeam savuros un LM albastru, asa ca incununare a plictiselii din timpul celor 2 ore de fizica si una de religie. Dintr-o data aparea un fraier de la o clasa mai mare, un mascarici al grupului, si incerca sa faca pe simpaticul. De indata ce scotea un zambet de la noi, il si auzeai : "n-ai ba sa mi dai si mie o tigara pana maine? "...si uite asa iti scoteai pachetul si-i dadeai. Nu, eu nu, eu eram zgarcita. Nu dadeam decat celor care stiam ca mi le audc inapoi. De-asta n-am avut niciodata prea multi aclamatori in jurul meu. Nu eram de gasca.
Mai tarziu prin clasa a 11-a, se schimbasera deja lucrurile, cam jumate din colegele din liceu se apucasera de fumat, asta facand diferenta dintre distrusul clasei in clasa a 10-a care fumeaza "ilegal" si party animal-ul clasei a 11-a care are mereu pachetul de tigari in ghiozdan. It`s all about evolution. E adevarat ca marile prietenii se leaga la o tigara si la o ilegalitate. In cazul meu si al prietenelor din liceu, ilegalitatea era sa chiulim de la ora de franceza si sa dam o fuga la buna-mea, ce statea la 3 blocuri de liceu, sa mancam cartofi prajiti si sa iesim pe balcon sa ne aprindem o tigari dupa masa. Alea da momente. Imi amintesc cum dupa liceu ieseam in parculetul din centru, niste atarnache la o tigara si o seminta, povestind presupuse aventuri amoroase, priviri intrigante in timpul tezei sau atingeri intamplatoare pe sub banca in timp ce cotrobaiam in ghiozdane. Uite asa mi-am facut si un mini-grup ce prieteni. In cateva luni deja eram anturata si in grupul rockerilor de la statuie. Statuia fiind locul mostenit din generatie in generatie , unde se aduna rockerii si cei care isi accepta dorinta de depravare. Bine, depravare inseamna cel mult o bere cumparata din cheta a 30 de insi, si o tigara postita de 5 oameni. Pentru mine aia a fost perioada in care parintii aflasera ca fumam, si banii se rarisera, asa ca tigarile erau doar cele subtilizare seara din pachetele alor mei. La statuie, "ai batrani" nu aveau niciodata tigari. Sponsorii principali eram noi, noii-veniti, impresionabilii, care ne plateam ocazia de a invata sa fim cool pe langa ei, in tigari si doze de bere.
Shamanul grupului, o combinatie intre un tip chel, slab, de etnie, si un bosche care facea greva foamei de nevoie, insa doct si intelept in felului lui, foarte popular printre invatacei, era cel care beneficia mereu de tratament preferential la aparitia tigarilor. Nici nu era nevoie sa ceara tigara, lui i se ofereau mereu. Dar, din nou, nu si eu. Eu aram aia antipatica si zgacita.
Pe la finalul clasei a 12-a cand deja ma despartisem de rockerii de la statuie, si incepeam sa fiu pe cont propriu, aveam deja constant pachetul de tigari la mine. Doar urma sa dau bacu, si sa devin adult.. mama acceptase in sfarsit ca fumez, si satula sa se treazasca fara tigara la 7 dimineata la cafea, ajunsese sa mi lase bani de pachet, la 2 zile. Lux, renuntasem la LM albastru, si ma dadusem pe Marlboro Menthol. Viata era din ce in ce mai placuta. Eu si prietena mea, tot fumatoare si ea, ne intalneam pe seara, pe la ea si fumam jumate de pachet fiecare, povestind experiente si situatii. Foarte rar se intampla sa ramanem fara tigari timpul reununiunilor noastre zilnice. Si chiar daca se intampla, nu trebuia decat sa dam o fuga pana mai jos pe strada, la buticul non-stop ce dadea More la bucata. 1.000 bucata de More, Viceroy si 1.500 Kent, Marlboro, Camel...
Trecand si de bac, ajung la camin, la facultate in Timisoara. Acolo iar, nimeni nu avea tigari. Ma trezeam uneori "gata imprietenita" cu veterani ai caminului care ma prosteau sa le dau 1-2 tigari. Le dadeam doar pentru ca eram derutata si izolata...macar aveau bunul simt sa o fumeze cu mine la cafa, in timp ce povesteam.
Satula de camin dupa cateva luni, trec pe chirie full-time, si deja de acolo totul e istorie. Fumam Kent lung, un pachet si jumate pe zi. Din anul 2 de facultate, fiecare zi era o petrecere, ajunseseram sa avem vreo 30 de scrumiere imprastiate peste tot prin casa...La masa, pe balcon, vreo 3 pe langa paturi, 2 in baie, una langa cada alta langa veceu, altele pe hol, una langa aragaz....Casa era mereu plina, daca nu de punkeri, care traiesc efectiv pe tigarile altroa, atunci de rockeri caministi fara bani si ei. Colega mea de apartament, care-ti facea cheta ca nimeni alta, mereu imi facea morala ca nu dau tigari atunci cand imi cer unii sau altii. Oricum, eu singura la parinti, niciodata nu am simtit nevoia sa impart, cu atat mai mult ceva ce-mi place - tigari. Sacralitatea tigarilor pentru mine depasea nevoia de panine, mancare sau iubit.
De cam 2 ani jumate, de cand m-am mutat cu prietenul meu, care mi-a devenit sot ulterior, am mereu tigari la discretie. Cu tot cu criza, sau cu faptul ca nu mai fumam in casa, amandoi avem tigari sa ne ajunga, sa nu ramanem fara dimineata. Ei bine, pe palier cu mine sunt vreo 3 vecine care sunt abonate la tigarile noastre. Fie le palce maxim sa fumeze kent sau pall mall portocaliu, fie recurg la orice mijloc de socializare, inclusiv batutul la usi si cerutul de tigari. Prima oara era doar una, care-l trimitea pe fiu-su de 7-8 ani sa vina sa mi ceara o data la 2 luni. Apoi a inceput si vecina de langa. O fata de vreo 17 ani, prietena cu sora baiatului de 7-8 ani. Cred ca i-a spus ca noi avem tigari bune rau ce merita incercate. Totusi, de la o data la 2 luni, cererea a crescut; o data pe saptamana, una din ele vine sa mi ceara. In ultima luna, se pare ca a inceput si a 3-a vecina sa-mi apara la usa sa-mi ceara o "tigare". Nervii mei fiind deja intinsi de la celelalte 2 cucuvele care-mi bateau la usa una pe dimineata, alta pe seara. Retrurnarea lor? Nicidecum. Eu am tigari din moment ce le dau lor, asa ca n-am nevoie sa-mi le dea inapoi.
Asta ca sa nu mai incep discutia de locul meu de munca unde constant sunt 3-4 insi care nu au niciodata tigari. Numai eu le-am dat intr-un an de zile vreo 3 pachete pe care evident, nu le-am mai vazut inapoi.
Cred ca imi pierd din tenacitate in ultimul timp, incep sa dezvold o jena de refuz...o jena care ma costa aproximativ 20 lei noi pe luna.
Cu toate ca pot parea radicala, dar niciodata nu am putut sa inteleg cum poti sa fumezi 10 tipuri de tigari in acelasi timp, sa nu ai niciodata tigari la indemana atunci cand ai nevoie sa tragi un fum, toti fumatorii stiu la ce ma refer, sa fii la mila celor din jur. Chiar daca uneori se intampla sa n-ai tigari, sa le uiti acasa, sa le pierzi in taxi etc, nu e un fenomen frecvent, imprumuti si dai inapoi, nu e o moda, o "apucatura" de prost gust ce ne enerveaza pe noi, cei chiar muncim sa ne asiguram micile capricii nocive personale.
N-ai bani sa fumezi, ghinion. Lasa-te de fumat, amaratule care abia-ti permiti sa respiri. Nu fuma pe banii colegilor, vecinilor, prietenilor, pe alocatia copiilor, pe salariul nevestei sau pensia mamei tale. Si, da, chiar imi doresc, sper ca la un moment dat una dintre vecinele mele sa-mi citeasca blogul. Da, despre voi e vorba. Voi, lenesele carora va e greu sa va ridicati fundurile de la calculator/ telenovela sa cereti o tigara, asa ca va trimiteti copii, fratii mai mici sa cerseasca pentru voi. Voi, alea care nu pot suspina nici macar un "mersi de tigara ba" cand trec pe langa ele pe scara. SI da, voi alea care imi fumati tigarile si nu mi le aduceti niciodata inapoi. Sa va fie rusine.
In liceu, cand m-am apucat de fumat, faceam parte din categoria aia care nu da niciodata tigarile. Pe vremea aia erau pachete mici, la Kent, LM....eu fumam LM albastru, la 15.000 de lei. Din 30.000 cat imi dadea mama cam o data la 2-3 zile, de jumate mi luam tigari, un pachet trebuia sa-l tin cel putin 2 zile, si de restul imi luam "ore" la net cafe-ul de vis a vis de liceu. Prin 2002 o ora era 7.000 in cea mai mare dugheana posibila, unde mirosea vesnic a ciorapi murdari si tutun. Daca vroiam conditii mai bune (sala mai marte, un BEC si eventual scrumiera), trebuia sa merg 15 min pe jos, pana in centrul orasului unde ora devenea 10.000. Asta insemna cam...4-5 eugenii in plus. Era o singura sala de internet, scumpa, cu 12.000 lei ora. Da, frate, da acolo aveai si webcam si separator de lemn intre calculatoare. Dai un ban, da` stii ca face!
Revenind la subiect, prin clasa a 10-a am inceput sa fumez in mod oficial, adica impreuna cu ceilalti proaspat iesiti din dulap cu fumatul, in spatele scolii dupa colt. Noi eram un fel de "distrusi" ai claselor. Eram cei extremi, care n-aveau rusine si bun simt. Care-si ratau vietile, chiulind de la ore, sa traga un fum dupa gard, sau in veceurile liceului. Ma rog, pe mine macar nu m-au prins niciodata fumand in veceu. In timpul orelor de sport imi amintesc cum stateam pe scarile din spatele liceului ce dadeau direct in terenul de sport, imi scoteam cola la jumate si-mi aprindeam savuros un LM albastru, asa ca incununare a plictiselii din timpul celor 2 ore de fizica si una de religie. Dintr-o data aparea un fraier de la o clasa mai mare, un mascarici al grupului, si incerca sa faca pe simpaticul. De indata ce scotea un zambet de la noi, il si auzeai : "n-ai ba sa mi dai si mie o tigara pana maine? "...si uite asa iti scoteai pachetul si-i dadeai. Nu, eu nu, eu eram zgarcita. Nu dadeam decat celor care stiam ca mi le audc inapoi. De-asta n-am avut niciodata prea multi aclamatori in jurul meu. Nu eram de gasca.
Mai tarziu prin clasa a 11-a, se schimbasera deja lucrurile, cam jumate din colegele din liceu se apucasera de fumat, asta facand diferenta dintre distrusul clasei in clasa a 10-a care fumeaza "ilegal" si party animal-ul clasei a 11-a care are mereu pachetul de tigari in ghiozdan. It`s all about evolution. E adevarat ca marile prietenii se leaga la o tigara si la o ilegalitate. In cazul meu si al prietenelor din liceu, ilegalitatea era sa chiulim de la ora de franceza si sa dam o fuga la buna-mea, ce statea la 3 blocuri de liceu, sa mancam cartofi prajiti si sa iesim pe balcon sa ne aprindem o tigari dupa masa. Alea da momente. Imi amintesc cum dupa liceu ieseam in parculetul din centru, niste atarnache la o tigara si o seminta, povestind presupuse aventuri amoroase, priviri intrigante in timpul tezei sau atingeri intamplatoare pe sub banca in timp ce cotrobaiam in ghiozdane. Uite asa mi-am facut si un mini-grup ce prieteni. In cateva luni deja eram anturata si in grupul rockerilor de la statuie. Statuia fiind locul mostenit din generatie in generatie , unde se aduna rockerii si cei care isi accepta dorinta de depravare. Bine, depravare inseamna cel mult o bere cumparata din cheta a 30 de insi, si o tigara postita de 5 oameni. Pentru mine aia a fost perioada in care parintii aflasera ca fumam, si banii se rarisera, asa ca tigarile erau doar cele subtilizare seara din pachetele alor mei. La statuie, "ai batrani" nu aveau niciodata tigari. Sponsorii principali eram noi, noii-veniti, impresionabilii, care ne plateam ocazia de a invata sa fim cool pe langa ei, in tigari si doze de bere.
Shamanul grupului, o combinatie intre un tip chel, slab, de etnie, si un bosche care facea greva foamei de nevoie, insa doct si intelept in felului lui, foarte popular printre invatacei, era cel care beneficia mereu de tratament preferential la aparitia tigarilor. Nici nu era nevoie sa ceara tigara, lui i se ofereau mereu. Dar, din nou, nu si eu. Eu aram aia antipatica si zgacita.
Pe la finalul clasei a 12-a cand deja ma despartisem de rockerii de la statuie, si incepeam sa fiu pe cont propriu, aveam deja constant pachetul de tigari la mine. Doar urma sa dau bacu, si sa devin adult.. mama acceptase in sfarsit ca fumez, si satula sa se treazasca fara tigara la 7 dimineata la cafea, ajunsese sa mi lase bani de pachet, la 2 zile. Lux, renuntasem la LM albastru, si ma dadusem pe Marlboro Menthol. Viata era din ce in ce mai placuta. Eu si prietena mea, tot fumatoare si ea, ne intalneam pe seara, pe la ea si fumam jumate de pachet fiecare, povestind experiente si situatii. Foarte rar se intampla sa ramanem fara tigari timpul reununiunilor noastre zilnice. Si chiar daca se intampla, nu trebuia decat sa dam o fuga pana mai jos pe strada, la buticul non-stop ce dadea More la bucata. 1.000 bucata de More, Viceroy si 1.500 Kent, Marlboro, Camel...
Trecand si de bac, ajung la camin, la facultate in Timisoara. Acolo iar, nimeni nu avea tigari. Ma trezeam uneori "gata imprietenita" cu veterani ai caminului care ma prosteau sa le dau 1-2 tigari. Le dadeam doar pentru ca eram derutata si izolata...macar aveau bunul simt sa o fumeze cu mine la cafa, in timp ce povesteam.
Satula de camin dupa cateva luni, trec pe chirie full-time, si deja de acolo totul e istorie. Fumam Kent lung, un pachet si jumate pe zi. Din anul 2 de facultate, fiecare zi era o petrecere, ajunseseram sa avem vreo 30 de scrumiere imprastiate peste tot prin casa...La masa, pe balcon, vreo 3 pe langa paturi, 2 in baie, una langa cada alta langa veceu, altele pe hol, una langa aragaz....Casa era mereu plina, daca nu de punkeri, care traiesc efectiv pe tigarile altroa, atunci de rockeri caministi fara bani si ei. Colega mea de apartament, care-ti facea cheta ca nimeni alta, mereu imi facea morala ca nu dau tigari atunci cand imi cer unii sau altii. Oricum, eu singura la parinti, niciodata nu am simtit nevoia sa impart, cu atat mai mult ceva ce-mi place - tigari. Sacralitatea tigarilor pentru mine depasea nevoia de panine, mancare sau iubit.
De cam 2 ani jumate, de cand m-am mutat cu prietenul meu, care mi-a devenit sot ulterior, am mereu tigari la discretie. Cu tot cu criza, sau cu faptul ca nu mai fumam in casa, amandoi avem tigari sa ne ajunga, sa nu ramanem fara dimineata. Ei bine, pe palier cu mine sunt vreo 3 vecine care sunt abonate la tigarile noastre. Fie le palce maxim sa fumeze kent sau pall mall portocaliu, fie recurg la orice mijloc de socializare, inclusiv batutul la usi si cerutul de tigari. Prima oara era doar una, care-l trimitea pe fiu-su de 7-8 ani sa vina sa mi ceara o data la 2 luni. Apoi a inceput si vecina de langa. O fata de vreo 17 ani, prietena cu sora baiatului de 7-8 ani. Cred ca i-a spus ca noi avem tigari bune rau ce merita incercate. Totusi, de la o data la 2 luni, cererea a crescut; o data pe saptamana, una din ele vine sa mi ceara. In ultima luna, se pare ca a inceput si a 3-a vecina sa-mi apara la usa sa-mi ceara o "tigare". Nervii mei fiind deja intinsi de la celelalte 2 cucuvele care-mi bateau la usa una pe dimineata, alta pe seara. Retrurnarea lor? Nicidecum. Eu am tigari din moment ce le dau lor, asa ca n-am nevoie sa-mi le dea inapoi.
Asta ca sa nu mai incep discutia de locul meu de munca unde constant sunt 3-4 insi care nu au niciodata tigari. Numai eu le-am dat intr-un an de zile vreo 3 pachete pe care evident, nu le-am mai vazut inapoi.
Cred ca imi pierd din tenacitate in ultimul timp, incep sa dezvold o jena de refuz...o jena care ma costa aproximativ 20 lei noi pe luna.
Cu toate ca pot parea radicala, dar niciodata nu am putut sa inteleg cum poti sa fumezi 10 tipuri de tigari in acelasi timp, sa nu ai niciodata tigari la indemana atunci cand ai nevoie sa tragi un fum, toti fumatorii stiu la ce ma refer, sa fii la mila celor din jur. Chiar daca uneori se intampla sa n-ai tigari, sa le uiti acasa, sa le pierzi in taxi etc, nu e un fenomen frecvent, imprumuti si dai inapoi, nu e o moda, o "apucatura" de prost gust ce ne enerveaza pe noi, cei chiar muncim sa ne asiguram micile capricii nocive personale.
N-ai bani sa fumezi, ghinion. Lasa-te de fumat, amaratule care abia-ti permiti sa respiri. Nu fuma pe banii colegilor, vecinilor, prietenilor, pe alocatia copiilor, pe salariul nevestei sau pensia mamei tale. Si, da, chiar imi doresc, sper ca la un moment dat una dintre vecinele mele sa-mi citeasca blogul. Da, despre voi e vorba. Voi, lenesele carora va e greu sa va ridicati fundurile de la calculator/ telenovela sa cereti o tigara, asa ca va trimiteti copii, fratii mai mici sa cerseasca pentru voi. Voi, alea care nu pot suspina nici macar un "mersi de tigara ba" cand trec pe langa ele pe scara. SI da, voi alea care imi fumati tigarile si nu mi le aduceti niciodata inapoi. Sa va fie rusine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)