Cautati ce va intereseaza pe blog

luni, 8 martie 2010

Fericirea de a fi victima...

Nu stiu daca sunt eu paranoica sau nu, dar romanul este cuprins de lamentare. Tot mai multi tineri, in loc sa se ocupe de ceva concret, sa faca un sport, sa citeasca o carte, sa iasa naiba la o bere...stau si se plang, isi consuma zi dupa zi fiind tristi, suparati dintr-un motiv sau altul, condamnand societatea, statul, parintii, iubitii, seful etc. Dar niciodata pe ei insisi. Toti sunt de vina. Ei sunt doar victime conjucturale ale unei divinitati apocaliptice. Daca nu exista un motiv concret pentru tristete, isi fabrica. Isi saboteaza viitorul, relatiile, mentalitatile in spiritul undei tragedii de-a-mpururi. Traiesc inecati in nefericire, intr-un etern "De ce eu?" considerandu-se niste pioni in furia sortii care le-a pus gand rau, sau a diverselor forte supranaturale prin farmece, respectiv blesteme. Aceste persoane sunt dependente de compasiunea celor din jur, de consolare, compatimire si nu in ultimul rand atentie si salvare din neputinta existentei lor.
In momentul in care nu mai au ce respira in jurul lor, intoxica aerul celorlalti fortandu-i sa se complaca in aceeasi stare bolnavicioasa de apatie si dezolare...un cerc vicios de nesimtire, lamentare si victimizare.
In vietile lor marunte trebuie sa existe mai multi asa-zisi balauri, oameni perfect normali care isi traiesc viata dupa cu totul alte principii in afara de tragedie. Daca nu e seful prea sever, plin de fumuri si mereu cu ceva personal contra persoanei sale, atunci este partenerul de viata ale carui gesturi vor fi disecate prin prisma propriei nevoi de a invinovati pe cineva...poate sa fie vorba si de prieteni, care mereu ii aduc afronturi nemeritate, sau societatea care nu-l ajuta sa -si gaseasca de lucru. Mereu sunt toti ceilalti de vina. Hobby-ul lor este victimizarea!
Acest om, ii voi zice Confuto, este cel care te tine ore in sir la telefon, sau in dezbateri interminabile vis-a-vis de problemele sale, obligandu-te sa te transformi in salvatorul lui, cersindu-ti sfat peste sfat insa neaplicandu-le niciodata. Daca ar face-o nu ar mai avea motiv de depresie si atunci nu ar mai fi in centrul atentiei.
Confuto este persoana care iti strica cheful de viata, simpla sa prezenta fiind prilej de indispozitie, ii plictiseste pe toti de la masa cu nemultumirile sale, acuzatii absurde si bolnavicioase.
Confuto este intr-o continua suferinta din cauza unei iubiri, 2, 3...fiecare iubire fiind esuata, distrugatoare-de-viata si frangatoare-de-inima.
Confuto niciodata nu te va asculta cand tu vei avea un of, problemele tale vor fi mereu neglijabile, fara sens, rezolvabile, si cu mare abilitate va ghida discutia spre adevarata situatie importanta, a sa.
Confuto are cel putin 3 tentative de suicid pe care tine sa le expuna, ca pe un trofeu. Ele reprezinta incununarea sa ca cel mai nefericit om din lume.
Nimeni nu il intelege pe Confuto. Oricat ai incerca sa ii explici, sa il ajuti, vei auzi in premanenta "Nu, tu nu intelegi cu adevarat...Nu, nu e asa...Tu nu stii prin ce am trecut!". Si mereu bolovanul de pe soba va sta sa cada!
Sub acea prezenta catatonica si marunta, se ascunde un tiran, care iti va anihila orice incercare de a te simti bine, te va distruge psihic transpunandu-te intr-o valtoare de emotii si stari confuze, intr-o poveste mereu fatalista si nociva.
Din punctul meu de vedere acesti oameni sunt degeaba. Niste ratati care nu au stapanire pe gandurile si corpurile lor, niste rasfatati ordinari care stau si pisa ochii la cel mai mic obstacol si arata cu degetul spre ceilalti fara sa se gandeasca macar o clipa ca nu s-au straduit destul sa sara mai sus ca sa il depaseasca.
Exista cazuri de copii orfani, care au ajuns oameni mari, sunt oamneni ale caror membre au fost amputate si au reinvatat la 40 de ani sa traiasca si fara, sunt oameni bolnavi cronic, oameni care nu au ce manca, oameni ale caror familii sunt ucise zilnic. Ei nu se aseaza in fund, plangand, si asteapta sa moara, ci invata sa traiasca si sa lupte pentru fiecare secunda.
Fraierii astia care fac veacul prin baruri si atarna la o bere plangandu-si sufletul pentru orice cos care le apare pe fund, trebuie biciuiti, azvarliti intr-o celula si bagati in armata! Sa invete ce inseamna sa suferi si sa nu ai nimic.
Daca intamplatori citesti si te revolti din acest motiv, ca te-ai regasit, nici nu incerca sa acuzi ca sunt o nenorocita ca nu te inteleg, ca tu esti de fapt vai-steaua ta si ca duci o viata mizerabila. Ei, si? Esti cumva singurul care are greutati? Nu ne vezi pe toti pe strada plangand si suferind, nemaifiind in stare sa muncim si sa avem grija de familiile noastre si de prieteni. Noi nu ne luam liber de la lucru din 4 in 4 zile pe motiv ca avem dureri menstruale grave sau ca ne-a crescut un testicol in calcai din senin.
Du-te naiba si munceste, distreaza-te si plateste pe cineva cu care sa faci sex. Daca si atunci o sa te plangi, inseamna ca traiesti degeaba asta pentru ca atunci cand intri in camera ofilesti si plantele in jurul tau. Simti nevoia sa te sinucizi cand citesti aceste randuri?! Mai citeste articolul o data daca nu esti sigur. Ma bucur ca ti-am dat o mana de ajutor.

Un comentariu: