Despartiri moderne/contemporane

In momentul in care o relatie se termina cel mai indicat este ca persoanele implicate sa dea mana cat este permis de prieteneste si sa si incheie socotelile.  De cele mai multe ori, insa, "prieteneste" se intransforma intr-un pogo de agresivitati, pasive sau evidente, in tornade de emotii mixte, confuze si imbibate in frustrari si intrebari ... chiar si in razbunari machiavelice, planificate sau urmari impulsive ale propriului ego daramat odata cu relatia, dornic sa si recapete statutul cat mai repede si violent.

Cu toate ca in fiecare din noi exista dorinta de a fi buni (curati in spirit si in manifestare sociala) furia...este o realitate umana de care nu putem fugi, dar pe care o putem camufla cu ipocrizie in discursuri moralizatoare si in atitudini superioare. We all hate a fake do-gooder.

In general, in orice relatie ce nu functioneaza exista un "stapan" si un "sclav". Nu utilizam termenii in sensul lor propriu ci in sensul de oferire a iubirii. Sclavul va iubi mai mult si va fi mereu la picioarele stapanului sa i castige iubirea iar stapanul mereu il va pedepsi pentru asta. Pentru ca e atat de usor sa o faca. Doi sclavi intr o relatie inseamna epava unei stime de sine, multiplicata la patrat deoarece sclavul nu stie sa primeasca iubire decat prin umilinta...este asemeni unui copil cu parinte alcoolic, ce primeste un zambet din partea parintelui pentru ca a curatat mizeria facuta in urma bataii suportate. Astfel sclavul va cauta sa isi readuca in propria relatie situatii in care va fi umilit, agresat, abuzat verbal sau nu, dupa care abuzatorul isi va cere iertare si ii va oferi un minim de afectiune - asta fiind o manifestare de iubire. Sclavul nu crede ca merita o altfel de iubire, nu cunoaste dimensiunea unei relatii bazate pe egalitate, fiind obisnuit cu "normalitatea" unei interactiuni umame defectuoase inca de la inceputul vietii sale. Astfel actuala suferinta provocata de despartire nu este altceva decat o reinviere a suferintelor provocate de a lungul copilariei.

Intr o relatie cu doi stapani cel mai posibil se va ajunge la un conflict major de dominare care se va incheia cu scoaterea unuia din ei din scena.
In momentul unei despartiri, cel mai probabil persoana care inca si ar fi dorit sa nu se incheie relatia, va suferi un soc emotional care ii va deregla structura sa de ghidare intr o relatie de cuplu."Daca ma iubea, nu ma parasea, asta inseamna ca a mintit cand a spus ca ma iubeste?" etc.
Ca sa nu transform acest articol in "zece-sfaturi-sa-treci-peste-o-despartire" am sa trec la subiect. Cel mai la indemana comportament pe care il putem avea in momentul unui abandon este cel agresiv. Vina se va pasa de la unul la celalalt dar niciodata nu se va stabili ca fiind ceva echilateral, acuzatii vor jongla de la o parte la alta, uneori vor fi implicati si parintii in show-uri memorabil de umilitoare pentru toata lumea, vor aparea situatii marlanesti de interzicere a unor beneficii oferite in timpul relatiei "sa mi dai aparatul foto pe care ti l am facut cadou anul trecut etc" si mai ales vor aparea cateva episoade strategice la nivel subconstient de restaurare a propriei stime de sine : "oricum tipul o avea mica", " ce ma bucur ca am scapat de ea ca era o curva", "era sarac lipit pamantului", "era proasta facuta gramada", "mi a dat boli" etc. Acest comportament de a dreptul infantil, ce merge pe linia vulpea cand n a ajuns la struguri a zis ca  sunt acri"...nu poate fi decat dovada unei refulari interioare, un amestec perfect de umilinta cu nevoie imperioasa de razbunare, de a reechilibra situatia de parasit-umilit. Acum ca tot mi ai dat papucii, iti arat eu tie ca nici eu nu te am iubit de fapt. De ce as sugera evitarea acestor comportamente? Pentru ca sunt de prost gust, pentru ca in loc sa ti ridice demnitatea ti o doboara si mai tare, pentru ca tu ai ales persoana pe care acum o defaimezi si asta denota nu doar ca nu sti sa ti alegi partenerii dar si ca iti place sa te lamentezi in propria greseala.

A nu se intelege acum ca toate cuplurile se despart urat...Exista situatii in care oamenii sunt civilizati si accepta o infrangere cu capul sus fara resentimente chiar si acolo cand ar exista indreptatiri. Cel mai rau e insa cand o persoana isi insueste calitatile unei persoane demne, cu capul pe umeri, pro-dreptate si armonie dar ajunge in momentul despartirii sa si inghita cuvintele si sa vomite vorbe sub "standardele insusite". E ca si cand ai merge la o nunta unde se face primirea pe sunete de vioara si se incheie in manele si dansuri din buric.
Ce incerc sa spun este faptul ca nu este nimic anormal in a simti furie, tradare, umilinta, rusine sau chiar pustietate in urma despartirii...este normal sa le lasam sa se evapore de la sine, exprimadu le in cadru restrans, in fata celor dragi care ne sunt alaturi in situatiile astea. Atata vreme cat ne acceptam natura umana de a avea aceste reactii avem toate sansele sa trecem peste mai repede. Daca in schimb ne agatam ca niste plante agatatoare de cel care ne a parasit, sugand ultima picatura de viata din el, prin tot felul de pretexte de conversatie, reglari de conturi sau acuzatii prostesti nu vom face decat sa fim disperati, penibili, josnici si mai ales fara demnitate. Nu ai de ce sa ti mai exprimi toate astea in fata unei persoane care deja a fost CLARA cand ti a spus ca s a terminat. S a autoexclus de pe lista ta de oameni dragi si deci nu mai este APTA sa te asculte, sa te inteleaga, sa te sprijune in procesul de vindecare post-despartire. Lasa zarurile sa se aseze si ocupa ti timpul cu strategii de a ti recladi viata nu de a l distruge pe cel care te a parasit. Ori asta ori accepta ca esti un om meschin demn de mila.
In concluzie am sa adaug definitia termenului furie plus ideea ca ...toti am trecut printr o despartire dureroasa macar o data in viata, toti am fost si de partea celui parasit si de partea celui care a parasit. Toti am fost penibili celputin o data cand am fost parasiti, important este sa invatam ceva pe masura ce trece timpul si sa nu ajungem la varste respectabile facand aceleasi greseli adolescentine.


FÚRIE, furii, s. f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violență. ◊ Loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ Fig. (Rar) Dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită. [Acc. și: furíe] – Din fr. furie, lat. furia.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

FÚRIE ~i f. 1) mai ales la pl. (în mitologia romană) Zeiță a răzbunării și a pedepsirii celor nimeriți în infern. 2) fig. Femeie rea și arțăgoasă. [Art. furia; G.-D. furiei; Sil. -ri-e] /

De ce ne place sarcasmul?

De data asta eu nu voi scrie, ci am sa va las pe voi sa dezbateti. De ce adora oamenii ideea de sarcasm? Mai nou, pe facebook poti alege la sectiunea de limbi straine vorbite si optiunea :  "sarcasm - fluently". Ne face placere sa fim rautaciosi? Sau e doar o forma mai iesita din comun de a face timpul sa treaca? Sau mai exista cativa care cred ca adevarul reiese doar in urma controverselor si disputelor? Curaj, luati cuvantul, vi l ofer necenzurat :)

Disperarea erectiei masculine

Barbatilor nu le plac femeile cu kilograme in plus. Fie ele si 5 sau mai putine. Ei sunt atat de pusi la punct incat isi permit sa aibe atatea pretentii care pun in pericol nu doar o singura femeie ci toata populatia feminina care isi modifica stilul de viata pana la a si afecta iremediabil organismul, conform standardelor de frumusete impuse de erectia masculina. Decat o femeie normala, cu imperfectiuni fizice dar capabila sa faca fata unei familii avand o gandire sanatoasa, mai bine o femeie perfecta la exterior chit ca e bolnava de ulcer si toate bolile derivate din mancatul o data pe saptamana, care iti va abuza copiii emotional si i va marca in toate felurile posibile, pe care oricum o vei insela cand va avea 40 de ani fiind satul de lipsa de comunicare din casa si excesul de basini si istericale, femeie care pe langa cheltuielile obisnuite va si face turul spitalelor pentru diverse boli cronice datorate anorexiei. Penisul vostu merita erectie cu orice pret. Desigur, indiferent cat de frumoasa si simetrica ar fi o femeie tot se gaseste barbatul care sa o insele. La fel si pe cea grasa. Cate femei in schimb nu raman langa barbati mai mult decat imperfecti, tinand diete toata viata, aranjandu si parul asa cum le place lor, si facand in general activitati aprobate in prealabil de ei. Si toate astea pentru a multumi o bucata de carne care poate abia rezista 20 de minute cu tot efortul depus. De ce totul se reduce la penis? Imagineaza ti o relatie fara sex. Nu, imagineaza ti relatia ta fara sex. Ar mai exista? Te ar mai iubi? Ti ar ramane fidel? Ti ar mai aduce flori si cadouri? Ai mai reusi sa l impaci asa repede sau sa l convingi sa faca ceva cum vrei tu? In schimb, tu ai continua sa faci toate sacrificiile si eforturile pentru bunastarea relatiei? Inclusiv cele mentionate mai sus? Da, pentru ca femeile au standarde joase. Doamne fereste sa i zicem unui barbat " Ba nesimtitule, mergi si da burta aia jos ca nu ti mai vezi scula nici cand e ridicata...si apoi vino sa ma inviti in oras...ca eu nu ies cu grasi." sau " Esti taran, habar n ai sa pui 2 haine pe tine si mai si puti a transpiratie.... nu ies in oras cu fraieri." si ce e mai usturator " NU li se intampla tuturor barbatilor sa le moara dupa 3 minute...esti doar tu, asa ca as prefera sa nu ma mai cauti, ai fost penibil sper sa nu mai repetam niciodata ...activitatea din seara asta." .  Dar in loc sa facem asta, ne punem pe mancat morcovi si plecat capul la texte de genul "esti grasa si urata" si mai mult incepem sa ne facem noi intre noi grase si urate si sa ne obisnuim cu ideea asta ca suntem mai putin femei decat aparitiile alea fara vlaga ce nu ridica un deget si nu spun un cuvant logic si argumentat, care stau ca nuca pe coliva fara sa faca un 8 macar...totul pentru atotputernicul penis. Intr o scurta paranteza voi aduce ca exemplu numeroase artiste extrem de talentate care starnesc controverse de genul "pacat ca e grasa" sau "nu va face niciodata cariera ca i grasa si n o promoveaza nimeni" etc. Datorita erectiei masculine si obisnuintei femeilor de a incuraja egocentrismul lor apar astfel de mentalitati atat de eronate si atatea etichetari jignitoare si umilitoare pentru persoane care au mult potential dar nu corespund opiniei generale de estetica.

  Nu am sa formulez o incheiere, ci am sa merg sa vomit .

 

Gooble Gobble One of Us We Accept Her

PSA - 'And Now You Know' - Non-Smokers

To marry or not to marry?

Aaaaa, casatoria! Visul umed al dependentelor emotional, sarutul libertatii pentru cele care inca locuiesc cu parintii si nu prezinta perspective de mutare, drama eterna a dornicelor de tragedie, cosmarul amorului conjugal pentru vanatoresse, ziua abdicarii coroanei masculine pentru dominatoare, shop-till-u-drop al amatoarelor de "tzoping", festinul culinar al gurmandelor ce depasesc suta si evident functie reproducatoare adusa la indeplinire pentru aspirantele la am-devenit-mamica-deci-exist.
Inainte sa isterizez intreaga populatie feminina care isi arunca ochiul pe pagina mea, si eu m am enumerat pe mine printre randurile de mai sus, deci chiar nu este personal pentru niciuna din voi...este doar varianta spusa de vocile pe care le aud eu in acest moment.
Ce doresc sa va povestesc este o scurta opinie despre ...cat de aleatorie este viata in general si conexiunea acestei caracteristici cu mariajul in randurile femeilor...
Unele femei invata din sirul dureros al inevitabilelor umilinte sa nu mai accepte compromisuri. Altele asorteaza o floare in par si o pereche de pantofi rosii demnitatii lor insangerate...Multe femei isi scot trupul la vanzare iar cel care "da mai mult" primeste premiul de sot...ideea e ca majoritatea sunt reactii agresive in urma atacului initial...si in functie de variabile cum ar fi: intensitatea atacului, varsta, familie+educatie+prieteni, acces la informatii etc femeia x1 (apriori suferintei) poate ajunge dupa relatia esuata: femeia x1n casatorita cu y1n sau femeia x2n casatorita cu y2n si tot asa la infinit. Aceasta "alegere" de a spune DA unui anumit barbat nu este tocmai ... o alegere. Este mult mai random decat am crede. Este un sir de evenimente aleatorii care descind unele dintr-altele si ne creaza pe noi ca produse finite ale trecutului nostru tocmai pentru a intalni o alta persoana cu acelasi istoric in spate de inlantuiri aleatorii. Daca elimini 1,2,3 elemente risti ca tu sa fii o cu totul alta versiune a propriei persoane careia i se potriveste un cu totul alt barbat...si care aspira la cu totul alte calitati masculine.
Romantismul nu este decat un cerc prin care sarim, insa fara sa vedem circarul care ii da foc sau il plaseaza mai sus sau mai jos in functie de cat de mari suntem.
Articolul este, in esenta sa, un instrument in intentia mea de a ironiza femeile ce cred ca Preafericitul Dumnezeu le a trimis sortitul printr o picurare de pene albe din Preasfintita sa Imparatie...casatoria si persoana aleasa reprezinta doar un calcul matematic cu rezultat aleatoriu in functie de CIFRELE folosite in ecuatie. E la fel de aleatoriu ca si un dezastru natural in ziua in care tu ai ales sa mergi la picnic si...ajungi sa ramai blocat la 2000m altitudine. Daca mergeai in alta zi sau in alt loc ziua respectiva avea un alt final.
Multa vreme am considerat ca sunt cinica, dar recent prefer sa cred ca este o alternativa mai sanatoasa decat diabetul filmelor siropoase care imi violeaza zilnic televizorul si mi orbeste alternativele in gandire.
Gandeste te numai la toti barbatii care ti au trecut prin viata si pe cati i ai vazut schimband scutece cot la cot cu tine? In punctul ala ii considerai perfecti, in punctul asta in care vorbim...sunt old news...ai crescut, ti ai schimbat cerintele si nevoile, acum un alt barbat se inhama la concursul Mr.Perfect. Cine zice ca peste 10 ani i ai acorda tot lui marele premiu? Asta inseamna ca toata viata este doar o insiruire de zile fiecare cu un alt posibil catigator...Momentul in care tu ai oprit cercul vicios nu e doar o alegere...este o combinatie de factori care te au indreptat catre ea.  Gandeste te la asta inainte de a lua "decizii".

Dedicat femeilor tupeiste, non-posesoare de copii.

Dragele mele DIVE, femei de lux, amante de profesie, caci voua v am dedicat aceste randuri...voi cele care faceti lumea mai fericita in urma unui gingas gest despartitor de membre inferioare...detinatoarele unui superior-vagin batut in jvarovshi si cunoscator al secretelor universului...dragele mele printese, care necontenit visati la barbati insurati, cu copii in crestere, care va udati numai la auzul foilor in buzunar, sau la vederea simbolului falic de pe pliurile pantalonilor...voi credeti ca sunteti unice, ca dispuneti de o calitate care va face de neinlocuit. Voi, atingeti apogeul feminitatii voastre, si maximul ambitiilor, in 5 minute de cantat la dusul cu lapte.
Dincolo de asta, de meseria voastra de femei cu picioarele larg deschise oricui va vrea si va poate cumpara, voi aveti un job secundar. Ranjetul. Da, ranjetul ala stupid, nesimtit, scarbos, cu resturi umane de la cina nocturna, la vederea/mentionarea nevestei. A femeii ce ingrijeste o familie, si creste copiii celui ce va plateste. Voi, divele, va isterizati in ranjet cabalin, de femei ce nasc, ce se ingrasa, ce nu au timp sa se ocupe de ele ( pentru ca ele chiar au scop in viata nu doar...eternul miraj falic ), sa si cumpere haine, pantofi, rezervari la centre de "femei frumoase", deoarece isi dedica tot ce au ele mai bun de oferit, inclusiv timp si bani, ingrijirii familiei pe care si au cladit o.
In cazul in care va pregatiti sa spuneti ca barbatul e cel care vrea, ca el cauta, ca daca nu sunteti voi,e alta....exact! DACA NU SUNTETI VOI, E ALTA! Cam atat cu unicitatea. Toate femeile au magie...se numeste vagin. Apoi...barbatul NU merge la..."amante" (?!) pentru ca nevasta lui nu STIE sa FIE femeie ca sa l tina langa ea (asta e consolarea pe care v o repetati voi in capul ala lipsit de preocupari ca sa va justificati)...ci merge pentru ca EXISTA astfel de femei disponibile, de unica folosinta, sau de folosinta redusa care inteleg limitarea potentialului lor si isi asigura o sursa de venit. Femei care vaneaza, manipuleaza, oameni insurati fiind disperate sa vomite mancaruri scumpe, in hoteluri de lux, in desuuri de matase, ca sa si pastreze siluetele. Da, ele sunt cele care stiu sa fie femei.
Alta perspectiva este...conditia barbatului insurat. Amantele nu se orienteaza catre barbati singuri, potenti financiar...pentru ca ele sunt mult prea femei, zic ele, sa aspire catre un barbat care sa le acorde locul 1...ele se orienteaza catre un barbat trecut de prima tinerete, care n a mai avut parte de ceva inmiresmat de o perioada de timp si probabil s ar multumi si cu... o budinca de branza cu spatiu de insertie. Gandire de femeie adevarata, ce sa mai!
Aceste FEMEI, non-posesoare de copii, dar detinatoare de...capsunica considera oportun sa ironizeze, sa ofenseze si sa incerce sa umileasca, femeia " de casa" , generic vorbind, deoarece ...nu este stilata, rafinata, complet sexuata si utilata ca ele. In lumea asta plina de parte nascatoare, parte dorsala, si extensii de alimentat copii, ELE ...amantele, cred ca rolul lor este mult mai important decat al femeii de acasa...ei bine, draga eroina vaginala, te felicit pentru ca stii sa faci o felatie ca la carte, numai ca, data viitoare...cand mai atingi un penis, gandeste te ca pe langa erectie, penisul produce copiii. Si, cand va veni momentul, si tu...draga eroina, vei beneficia de un cadou in cuptorul tau cald si plin de bucurii. Si cand vei fi in luna a 8-a...si te vei uita in oglinda, mintindu te cat esti de frumoasa si sexi gravida, ca ai lucirea femeii insarcinate...si cand nicio haina nu te va mai incapea, pentru ca pe langa copil mai ai si ...cum le numiti voi...sunci!, sa nu mai vorbesc de vergeturi, hemoroizi si transpiratii...atunci, dragi amante va veti putea inscrie la cursulde devenit femei, nu doar gauri cu extensii. Partea cu care va puteti consola e, daca veti avea noroc, ca puteti manca oricum si elimina rapid prin greturile matinale, dar neprovocate de voi de data asta.
In final, CHIAR NU MI PASA, de ce merg barbatii la astfel de flori de camp, si nu mi pasa nici cati si cand merg... singurul aspect care mi provoaca dezgust, dispret, voma...este tupeul de curva ordinara...de gaurita care crede ca stand deasupra, sta in topul ierarhiei sociale, si  isi permite sa deschida pliscul si sa adreseze vorbe...VORBE oricare ar fi ele, femeilor ce nasc, cresc, ingrijesc, intretin si mentin familii...in loc sa foloseasca alti muschi faciali pe care si i a exersat mai pronuntat.


Cu multa stima, doamnelor.

Ipocrizia - sportul pe care toti il detestam, dar la care toti suntem inscrisi.

Oamenii vor incepe sa traiasca in momentul in care vor decide sa renunte la toate straduintele lor de a i convinge pe cei din jur, si mai ales pe ei insisi, ca sunt "oameni ca lumea".
Toti facem o mare prostie in momentul in care suntem intr un cerc social: incercam sa ne demonstram unii altora cat de interesanti, misteriosi, petrecareti, inteligenti, educati...suntem. Cat am slabit, cat am citit, cat de mult ne straduim sa ducem o viata ordonata, cat de mult castigam, cum am avansat la job...cum calatorim prin lume, ce prieteni avem, ce haine ne cumparam...unde locuim etc, cred ca ati prins ideea. De ce facem asta? Din dorinta narcisista de a avea un avantaj asupra celuilalt, pentru a primi aprecieri si pentru a fi populari. Dar hai sa ne inlaturam aceste posesiuni fizice sau spirituale un pic. Hai sa incercam un exercitiu, sa ne dezbracam intr o camera plina de oglinzi care maresc, in spatele carora se afla o multime de oameni care ne urmaresc. Toti vom fi la fel de vulnerabili in fata ochilor. Pe rand, unul cate unul, inchisi in camera aia expusa vom fi vulnerabili. Nu atat la ideea ca noi ne consideram imperfecti, cat la ideea ca cei din jur vor observa asta. Toti ne vom simti vulnerabili, dar toti vom fi la fel de aroganti si acizi la adresa celui inchis in camera, uitand ca si noi am fost acolo.
Cred ca in lupta noastra de a ne minti reciproc, chiar si in momentele in care suntem singuri facem aceeasi prostie: judecam si ne imbatam singuri cu triumfurile noastre. Ii judecam pe toti din jurul nostru ca nu sunt la fel de buni ca noi. Ca noi facem asa si pe dincolo, si vai uita te la bietul amarat in ce situatie este. Dar si acel amarat gandeste la fel! Punandu se pe sine in raport cu oricine altcineva se va considera mai bun! Asta este cercul vicios al minciunilor cu care ne indopam zilnic. Daca am putea ne am tine constant legati de o perfuzie care sa ne alimenteze cu aprecieri, laude si complimente pentru realizarile noastre, cat de mici ar fi ele.
Noi suntem aspiranti la perfectiune. Noi suntem cultivati. Noi suntem ambitiosi. Noi suntem elitisti. Noi suntem selectivi. Noi suntem populari. Noi suntem sexi. Noi suntem ...minunea vietii insesi. Iar toti ceilalti sunt niste bieti oameni care au repere gresite de supravieturie.
Sunt atat de obosita sa tin pasul cu toate prostiile astea. Chiar vreau sa aud si eu un om care sa nu manance atata RAHAT si sa fie total sincer atunci cand vorbeste despre sine! Sa nu mi povesteasca atatea porcarii despre cum capra lui e mai breaza... Chiar crezi ca mi pasa de cacaturile pe care mi le exagerezi, sau cum incerci sa te convingi pe sine, mintindu ma pe mine, cat de fericit esti si cum totul este perfect in viata ta?
Ipocrizia este boala secolului...fara atata ipocrizie si fara atata interes de a scormoni toate imperfectiunile celuilalt n am mai fi atat de stresati sa ne demonstram unii altora care e mai bun...si sa incercam sa traim fara stress si nervi, anxietate sau umilinta cand auzim istorisiri din ciclul "sa moara dusmanii". Da, ce vi se pare ca exagerez? NIMENI, nici chiar eu, nu este exclus din cele scrise de mai sus. Toti, intr un fel sau altul, suntem motivati de manelismul asta ordinar. Toti am vrut la un momentdat in viata sa i demonstram lui x sau y ca noi suntem mai grozavi. Toti ne am mintit chiar si pe noi insisi in privinta motivelor care ne indeamna sa "evoluam". Pentru ca toti suntem plini de rahat si adevarul este ca ne place. Altfel, doamnelor/domnisoarelor... de ce ar exista machiaj, pantofi cu toc, haine fel si fel,photoshop, toate menite pentru a ne minti partenerii sau prietenele cat de lipsite de cusur suntem? Domnilor...de ce ati alege sa va imbuibati de sterozi, sa fiti fixati pe castiguri banesti, de ce v ati decora cu masini grozave sau de ce ati accepta sa fiti marionetele unor femei cu mult peste liga voastra fizica/intelectuala?! Evident, ca masculi alfa doriti sa fiti "supremi" in cercul vostru. Ok, sa zicem ca acceptam ideea asta de narcisim si obsesie de control.
 Dar ce se intampla cand suntem singuri? Nu, nu mi spuneti ca toti avem momente de slabiciune...pentru ca pe langa momentele de slabiciune avem si momente in care ne "batem singuri pe umar" in sinea noastra, cand ne amintim intamplator de bietu x, care are o viata "de rahat" care n are casa, masina, n are facultate, n are prieteni, si cat de multutmiti sunteti de voi ca le aveti. Hai sictir. Pentru ca si acel biet x, fara de niciunele il judeca pe vecinul y care are si mai putine decat el si tot asa. Niste ipocriti suntem toti, preocupati mereu de cat are celalat si ce pot face sa l depasesc sau sa "il invat" cum sa si imbunatateasca viata. Imi vine sa vomit. Da, VOMIT, asa scarbos cum suna, asta imi vine sa fac cand ma gandesc cum toti stam si ne dam lectii de viata unii altora, ca mereu fiecare pui de nimeni se crede mai bun decat celalalt de la usa vecina.
Asa ca dragii mei, oripilati cititori, astept revolte despre "cat de agresiva, frustrata, ironica, rea" sunt... ca sa facem o masa festiva comuna, de verbalizare a eurilor noastre superioare, la care felul principal de mancare este fasolea sociala.