Cu toate ca in fiecare din noi exista dorinta de a fi buni (curati in spirit si in manifestare sociala) furia...este o realitate umana de care nu putem fugi, dar pe care o putem camufla cu ipocrizie in discursuri moralizatoare si in atitudini superioare. We all hate a fake do-gooder.
In general, in orice relatie ce nu functioneaza exista un "stapan" si un "sclav". Nu utilizam termenii in sensul lor propriu ci in sensul de oferire a iubirii. Sclavul va iubi mai mult si va fi mereu la picioarele stapanului sa i castige iubirea iar stapanul mereu il va pedepsi pentru asta. Pentru ca e atat de usor sa o faca. Doi sclavi intr o relatie inseamna epava unei stime de sine, multiplicata la patrat deoarece sclavul nu stie sa primeasca iubire decat prin umilinta...este asemeni unui copil cu parinte alcoolic, ce primeste un zambet din partea parintelui pentru ca a curatat mizeria facuta in urma bataii suportate. Astfel sclavul va cauta sa isi readuca in propria relatie situatii in care va fi umilit, agresat, abuzat verbal sau nu, dupa care abuzatorul isi va cere iertare si ii va oferi un minim de afectiune - asta fiind o manifestare de iubire. Sclavul nu crede ca merita o altfel de iubire, nu cunoaste dimensiunea unei relatii bazate pe egalitate, fiind obisnuit cu "normalitatea" unei interactiuni umame defectuoase inca de la inceputul vietii sale. Astfel actuala suferinta provocata de despartire nu este altceva decat o reinviere a suferintelor provocate de a lungul copilariei.
Intr o relatie cu doi stapani cel mai posibil se va ajunge la un conflict major de dominare care se va incheia cu scoaterea unuia din ei din scena.
In momentul unei despartiri, cel mai probabil persoana care inca si ar fi dorit sa nu se incheie relatia, va suferi un soc emotional care ii va deregla structura sa de ghidare intr o relatie de cuplu."Daca ma iubea, nu ma parasea, asta inseamna ca a mintit cand a spus ca ma iubeste?" etc.
Ca sa nu transform acest articol in "zece-sfaturi-sa-treci-peste-o-despartire" am sa trec la subiect. Cel mai la indemana comportament pe care il putem avea in momentul unui abandon este cel agresiv. Vina se va pasa de la unul la celalalt dar niciodata nu se va stabili ca fiind ceva echilateral, acuzatii vor jongla de la o parte la alta, uneori vor fi implicati si parintii in show-uri memorabil de umilitoare pentru toata lumea, vor aparea situatii marlanesti de interzicere a unor beneficii oferite in timpul relatiei "sa mi dai aparatul foto pe care ti l am facut cadou anul trecut etc" si mai ales vor aparea cateva episoade strategice la nivel subconstient de restaurare a propriei stime de sine : "oricum tipul o avea mica", " ce ma bucur ca am scapat de ea ca era o curva", "era sarac lipit pamantului", "era proasta facuta gramada", "mi a dat boli" etc. Acest comportament de a dreptul infantil, ce merge pe linia vulpea cand n a ajuns la struguri a zis ca sunt acri"...nu poate fi decat dovada unei refulari interioare, un amestec perfect de umilinta cu nevoie imperioasa de razbunare, de a reechilibra situatia de parasit-umilit. Acum ca tot mi ai dat papucii, iti arat eu tie ca nici eu nu te am iubit de fapt. De ce as sugera evitarea acestor comportamente? Pentru ca sunt de prost gust, pentru ca in loc sa ti ridice demnitatea ti o doboara si mai tare, pentru ca tu ai ales persoana pe care acum o defaimezi si asta denota nu doar ca nu sti sa ti alegi partenerii dar si ca iti place sa te lamentezi in propria greseala.
A nu se intelege acum ca toate cuplurile se despart urat...Exista situatii in care oamenii sunt civilizati si accepta o infrangere cu capul sus fara resentimente chiar si acolo cand ar exista indreptatiri. Cel mai rau e insa cand o persoana isi insueste calitatile unei persoane demne, cu capul pe umeri, pro-dreptate si armonie dar ajunge in momentul despartirii sa si inghita cuvintele si sa vomite vorbe sub "standardele insusite". E ca si cand ai merge la o nunta unde se face primirea pe sunete de vioara si se incheie in manele si dansuri din buric.
Ce incerc sa spun este faptul ca nu este nimic anormal in a simti furie, tradare, umilinta, rusine sau chiar pustietate in urma despartirii...este normal sa le lasam sa se evapore de la sine, exprimadu le in cadru restrans, in fata celor dragi care ne sunt alaturi in situatiile astea. Atata vreme cat ne acceptam natura umana de a avea aceste reactii avem toate sansele sa trecem peste mai repede. Daca in schimb ne agatam ca niste plante agatatoare de cel care ne a parasit, sugand ultima picatura de viata din el, prin tot felul de pretexte de conversatie, reglari de conturi sau acuzatii prostesti nu vom face decat sa fim disperati, penibili, josnici si mai ales fara demnitate. Nu ai de ce sa ti mai exprimi toate astea in fata unei persoane care deja a fost CLARA cand ti a spus ca s a terminat. S a autoexclus de pe lista ta de oameni dragi si deci nu mai este APTA sa te asculte, sa te inteleaga, sa te sprijune in procesul de vindecare post-despartire. Lasa zarurile sa se aseze si ocupa ti timpul cu strategii de a ti recladi viata nu de a l distruge pe cel care te a parasit. Ori asta ori accepta ca esti un om meschin demn de mila.
In concluzie am sa adaug definitia termenului furie plus ideea ca ...toti am trecut printr o despartire dureroasa macar o data in viata, toti am fost si de partea celui parasit si de partea celui care a parasit. Toti am fost penibili celputin o data cand am fost parasiti, important este sa invatam ceva pe masura ce trece timpul si sa nu ajungem la varste respectabile facand aceleasi greseli adolescentine.
FÚRIE, furii, s. f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violență. ◊ Loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ Fig. (Rar) Dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită. [Acc. și: furíe] – Din fr. furie, lat. furia.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink
FÚRIE ~i f. 1) mai ales la pl. (în mitologia romană) Zeiță a răzbunării și a pedepsirii celor nimeriți în infern. 2) fig. Femeie rea și arțăgoasă. [Art. furia; G.-D. furiei; Sil. -ri-e] /
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu