Zilele astea, am petrecut mai mult timp discutand despre optimizarea unei relatii...despre gasirea unei persoane care sa ti indeplineasca maximul de asteptari si drept urmare sa aduca cu ea fericirea la care tu aspiri.
Totusi, analizand mai in profunzime, am realizat ca abordarea asta este una cel putin egoista, care anuleaza partial ceea ce persoana respectiva isi doreste pentru ea.
Pornim de la ideea ca binele este relativ. Eu, tu, vecinul de langa, colegul de la lucru...fiecare din noi avem o alta conceptie despre binele nostru individual, ce credem noi ca ne trebuie si ne prieste. In acelasi timp, fiecare din noi are o conceptie despre cum trebuie sa fie sau ce asteptari avem de la jumatatea noastra. Dar jumatatea noastra nu este si ea la randul ei , unul din noi, care are propria traiectorie in viata, propriile conceptii despre ce vrea sa fie?
Si atunci, de ce sa anulam o persoana, ca si pretendent la titlul de jumatate, doar pentru ca nu este deschisa sa devina ceea ce vrem noi sa avem langa noi pt tot restul vietii? Sau de ce sa o acceptam, ca urmare a unui schimb de compromisuri...eu devin ce vrei tu, tu devii ce vreau eu. Unde este individualitatea si unicitatea si mai ales...cum ramane cu te plac pentru ca...esti tu. Nu pentru ca esti tu asa cum vreau eu sa fii.
Imaginati-va un individ care doreste sa isi deschide o companie. El realizeaza ca are nevoie mai multi oameni. Stabileste functiile, fisele posturilor...si apoi trece la intervievari si cauta angajati. Dar nu ii cauta neconditionat si liber. Agnajatul in primul rand trebuie sa se potriveasca fisei postului. Nu angajeaza un oarecare om care este bun, grozav el separat ce vrea functia de la el. Il angajeaza pe acela care e dispus sa se plieze ei. Chiar daca nu este nici pe jumatatea acelui om care nu avea fisa postului in vedere.
Ok. Imaginati-va acum un investitor. Un om care nu stie ce cauta, insa cauta oameni in care sa investeasca. Oameni care sa i aduca profit. Investitorul nu cauta intr un loc anume, el tine ochii deschisi sa gaseasca oameni talentati, ambitiosi cu care sa faca o echipa buna, si sa aiba profit indiferent de domeniul ales. Acest investitor va gasi la un moment dat un om exceptional care il va fascina, si va crea un post special pentru el. Postul se va plia pe ce are omul respectiv de oferit, nu omul va incerca sa devina ceva ce nu este ca sa multumeasca un agajator.
La fel e si in relatii. De ce sa fim atat de egoisti sa ne lasam perechea sa urce in varful muntelui cu bagajul nostru in spate? Pentru ca asteptarile noastre de la un om sunt ale noastre, nu ale ei. De ce sa nu lasam in schimb omul de langa noi sa si aleaga singur mijloacele prin care sa ajunga acolo in varf, si de fapt, de ce sa nu lasam omul de langa noi, sa ajunga unde vrea...chiar daca nu in varf...? Asa cum si noi avem acelasi avantaj...sa fim liberi sa ne dezvoltam in ce directie ne place, prin mijloacele pe care le consideram utile...fara sa ne simtitm vinovati ca nu am respecatt o traiectorie pe care cel de langa a considerat o mai buna decat propria noastra traiectorie. Scopul este sa iubesti omul de langa tine, mai ales pentru ce este...pentru ca ceea ce poate el sa devina in timp este relativ...la fel cum este relativ daca dupa ce il vei fi transformat in ce ai vrut tu, sa il mai iubesti la fel ca atunci cand era salbatic si interesant. Iubirea este neconditionata, iar transformarea unui om in mai bine, nu se face in urma analizei tale personale in decursul unei nopti in care pui pe foaie ce nu e bine la partener. Transformarea in mai bine este o alegere pe care perechea de langa tine decide deliberat sa o faca, in parametri sai personali de timp si motivatie. Nu e ceva ce il inveti, ii impui sau il manipulezi sa faca.
Ca si idee de final...consider ca oamenii nu ar trebui sa se aleaga intamplator...nu ar trebui sa se aleaga in baza exemplului ca ...peste zece ani ...studentul de la drept va fi avocat stralucit...in zece ani studentul la drept...poate fi somer, poate fi in alta tara, poate fi poet, sau poate fi mort. Cand cunosti un om care iti place ...important e sa ti placa asa cum e acum, in formula in care e acum, sa te fascineze si sa te inspire. Maine nu se stie cum va fi sau daca veti mai fi impreuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu